agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 809 .



O clipă din noaptea sublimă...
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Foll moon ]

2007-09-12  |     | 



Am oprit visul meu într-o vară fierbinte...într-o îmbrățișare așteptată în spațiu și timp. Mă dăruiam cu drag și suflet clipei pregătite și nu vroiam să schimb cu nimic momentul. Nu măsuram timpul, nici privirea, nici cuvântul, îmbrățișam culoarea și-un parfum din infinit când...din nimic a apărut...din depărtări...sărutul ce mi l-ai dat....pe care mi l-ai furat...fără să mă gândesc că urma să pună pecetea unei iubiri ce nu va lua sfârșit.
Fiecare dragoste își are începutul tandru pe care nu am vrea să-l pierdem nicicând și medităm asupra a ceea ce înseamnă...Am vrea s-o stăpânim, să o păstrăm...vrem să-i dăm contur, nu numai să o visăm.
Am răsărit într-o altă culoare, de dragul tău și am cules surâsul zorilor...am cules petala florilor...și-am pășit același pas, la brațul tău. Am atins cerul în priviri...și am simțit flacăra cuvintelor deși nerostite, pe aripa unui vânt ce-mi aducea puterea de a simți privirea infinitului tău...Suntem și acum la umbra aceluiași cer, simțim și acum culoarea curcubeului, simțim și acum puterea destinului ce ne unește speranțele...ce ne unește cărările aceluiași mister...
Și zâmbetul de pe buze îl trimit către tine ca să-ți spună că te aștept în noapte. O seară senină se conturează...o seară senină construită din vise veșnice...e noaptea sublimă dăruită în șoapte. Aș fi vrut să-ți spun mai multe dar ne-apropiau încet cuvintele celeste...și-au mai rămas doar lacrimile care curg din norii ce se îndepărtează unul câte unul de ceea ce suntem noi...de chipurile noastre, lăsând tristețile în urmă...spălând cu puritatea lor, durerile ce ne înlănțuiau...și a mai rămas doar cântecul ce astăzi se perindă și lasă în urmă amintirea unui vers plăcut.
Noi am furat din univers o clipă, lumina...am dăruit un sentiment și am tăcut. Poate a fost iubirea ce o așteptam fiecare...poate am descoperit că noi suntem cei ce vrem să dăm contur acestei iubiri...fără să existe rețineri. De-acolo de sus se mai coboară un astru trimis de tine...o mică stea trimisă de mine...ce ne șoptește simplu, fiecăruia:...te iubesc!



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!