agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ decor
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-14 | |
Am adormit cu tâmpla sprijinită de un nor. Pe fața mea, încet, stropii de ploaie își căutau drumul săpat de o lacrimă albastră. Unul câte unul alunecau lin, unindu-se în colțul buzelor într-un zâmbet amar. A trecut vântul, întâi m-a privit, mi-a mângâiat fruntea pe care au rămas imprimate cute de nor zdrențuit, mi-a cutrierat părul, luând din el parfumul timpului trecut, mi –a sărutat timid colțul gurii, sorbindu-mi lacrima sau stropul de ploaie cu urme de cer. Am tresărit speriată și l-am privit cum îmi zâmbea vinovat de îndrăzneala lui. Am știut atunci că vreau să fiu eu cea care să păstreze căldura îmbrățișării ce am simțit-o...am știut că voi exista pentru tine...în orice stea...
Nu știi cât de aproape îmi ești, cât de aproape te simt, cât de bine îmi face gândul să te știu că exiști undeva și că vei veni, comprimând depărtarea, atingându-mi cu gândul, apropierea. Știu că exiști, așa cum te-am creat în gândul meu, cald, răbdător, atent și bun. Sau dacă nu exiști...te voi împodobi cu tot ce visez...și mă voi îndrăgosti de tine...și te voi iubi. Știu că ești așa cum visat și mai știu că tot ce am strâns în anii lungi de așteptări și renunțări, îți voi dărui ție, voi acoperi cu iubirea mea silueta săpată în inimă de un ciob albastru. Tu exiști acolo și în orice om caut să văd o fărâmă din tine. Mi-e drag să stau între oameni ...îi caut știind că de fapt te caut pe tine, așa cum știu că și tu mă cauți între stele, să pot cu raza mea strălucitoare...un licăr de suflet să-ți lumineze rătăcirile, să pot cu căldură să-ți îmbrac în lumină crengile viscolite de geruri din suflete de oameni de zăpadă. Eu voi exista în orice stea, te voi căuta cu lumina din ele, prin ele te voi săruta, te voi mângâia. Dar dacă nu sunt stele întotdeauna, pentru că trebuie să admitem și nopțile întunecate, tu trebuie să mă vezi și dincolo de umbre, trebuie să mă intuiești, să-mi auzi bătaia inimii, să-mi simți singurătatea ce mă sperie atât de tare și să-mi trimiți un vis. Știu că atunci nu voi mai fi singură, vom fi noi. Ajută-mă să visez...!!!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate