agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 805 .



O oră din viață
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Foll moon ]

2007-09-25  |     | 



Pe tine dragoste aș vrea să te cunosc...și de mâine să mă vizitezi mai mult de o oră, să devenim prietene și să te muți în casa mea...Am hotărât s-o găsesc cu orice preț, dacă ea nu există am s-o construiesc, sunt îndârjită, am un avânt pe care numai exaltarea a putut să mi-l insufle, caut cu ochii rătăciți strălucirea ei, parcă se vede undeva mult prea aproape de soare și daca mă apropii mă voi arde, dar mai contează oare, când dorința mea mă năucește? Ei bine...da... e vorba despre EA...dragostea. Avem tendința să credem că o găsim în scurte fioruri, într-un freamăt de atingeri subtile, în suspinuri de plăcere, în geamăt pătimaș de noapte bolnavă, în cuvinte devoratoare luate dintr-un dicâționar. Dragostea e mult mai mult decât reală !!! Ea înalță inima pe culmile geniului, naște lacrima, naște fericire, legătura trecutului cu prezentul și viitorul, naște lumina, te învață ce e resemnarea, disperarea, speranța, dezamăgirea, încrederea. Din trăinicia acestor stări am învățat că dragostea ne face să suferim uneori.
Vine un timp când limbile ceasului trebuie mutate peste prăpastia unei ore, vine un timp când nu se poate altfel. Dar mi-e teamă. Voi pierde o oră din viață, o oră care nu știu ce va lua cu ea...dar știu că voi ajunge acolo unde voi cunoaște dragostea.
Privesc cadranul pendulei și mă tem. Mă tem să nu adorm ca nu cumva ora aceea să-mi scape printre degete fără s-o pot opri. Căci ora pierdută mi-ar putea lua cu ea culoarea ochilor și mâine m-aș trezi cu ochi orbi de statuie lipsită de bucuria luminii. Sau poate ora care fuge, fuge cu întreaga povară a bagajului de iluzii lăsând în urmă un pustiu veșted. Dacă nu cumva ora care-mi scapă va lua cu ea, întocmai ca un hoț, ce va găsi mai scump: neprețuita comoară a amintirilor de dragoste...a adevăratei povești de dragoste.
Cu toate acestea însă mă voi lăsa să adorm. Căci dincolo de perfida teamă tremură firav o pâlpâire de speranță. Poate că ora pierdută, ora care fuge, ora care-mi scapă va lua de pe umerii mei imensele ceruri amare ale singurătății...și-mi va aduce în loc bucuria dragostei pe care am găsit-o......care m-a găsit la capăt de vis... Dar asta nu voi ști decât mâine dimineață.



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!