Te-ai gandit vreodata cum inghiti. Cum iubesti. Cum respiri. Cum dormi. Cum adormi. Cum te trezesti si ce visezi. Cum te plimbi. Cand fugi.
Eu traiesc haotic. Inghit in sec alimente ca hrean si ketchup care n-au ce cauta impreuna si le combin cu icre. Imi place gustul diferit. Si imi place ca esti diferit. Si ma sperii ca esti diferit, ma ingrozeste faptul ca sunt diferita. Si ma terifiaza faptu ca nu stiu la ce-mi foloseste diferenta asta.
Dorm linistita. Cand sunt racita sforai. Si tremuram toata cand respiratia mea isi facea loc langa respiratia ta. Dar era un rau cu care m-as fi putut obisnui.
Adorm greu. Mereu gandindu-ma la tine. Unde esti. Ce faci. Cu cine esti. Esti bine? Mai traiesti? Sper ca esti fericit. Sper ca te gandesti la mine cand o saruti pe ea. Si alta ea. Si alta. Eu nu pot saruta pe nimeni. Mintea mea e goala. Hardul plin de amintiri neimplinite. Si sute de versuri inca zac inconstiente; as putea scrie toata viata despre tine. Ma fascinezi. Ma sperie faptu ca mereu o sa ma fascinezi.
Ma trezesc linistita. Am pus punct, te-am dat afara din chiria gandurilor mele de sute de ori. Esti cel mai prost chirias pe care il cunosc. Chiar nu intelegi? Cand te dau afara, revii. Timid. Cu sfert de chirie. Si sperante goale asezonate cu vegeta.
Ma trezesc trista pentru ca visez ca esti langa, ma trezesc fericita si ma deprima incercarile tale anonime de a ajunge la mine…dar lumea pentru tine e o mare intinsa, iar tu nu sti sa inoti. Te astept. Pe insula. Invata sa inoti. Incearca,simuleaza mcar de dragul meu.
Ma trezesc seaca.nu reusesc sa-ti captez ochii in vis. Si mi-e dor sa ma pierd in ei. De reprosul lor.de dulcea lor aroganta. Ma trezesc, si vreau sa dorm. Mereu.
Ma plimb incet. Pierduta in abis de ganduri si noroi de sentimente. Pasi mari de picioare mici. Si degetul meu mare va fi pe vecie jignit de remarca ta. Ma plimb repede. Cand alcoolizata, incerc sa-mi gasesc drumul spre casa...sa inchida tata ochii linistit, ca i-am inchis si eu.
Fug. Mereu de cineva nou. Care mi-ar putea intra pe poarta. De cineva care sa-ti ia locul neinaugurat. De gandul ca m-ai putea uita. De gandul ca nu ne-am mai chinui si viata ar merge inainte. Te vreau pe vecie, freodnand aceeasi melodie.daca nu te pot avea macar o seara. Macar sperante toata viata. Ele mor ultimele. Chiar si cand sufletul putrezeste ca si cartofii uitati in camara.
Fug. Dimineata cand pierd autobuzul spre laboratoarele plictisitoare. Ratacesc prin parc. Tinta de cupluri plictisite de propria lor limba. Noi n-am fi asa. Noi ne-am plimba mereu prin frig ore intregi. Noaptea. In parcuri necunoscute. Ne-am uita la filme fara sa fim atenti. Iar la sfarsit, mi-ar fi ciuda ca nu am fost atenta. Ratacesc. In schite haotice. Melodii la pian si vioara. Liniste. Bezna. Zbucium cand apari. Zbucium de ce n-apari. Tacere.Tic Tac.
Stranut. Ma apuca alergiile. Si stiu ca mi-ai lua pisica doar ca sa ma tachinezi. Esti alergia mea preferata. Chiar daca uneori nu te pot regurgita. Sau inghiti.
Mi-e foame. Lihnita dupa zecile de ori cand ne-am batut joc unul de altu, punand mult prea multe condimente, intr-o supa care ar fi trebuit sa fie de post.mi-e pofta de cartofi prajiti. Si de privirile tale care-mi ard inca in memorie, pline de acuzatii.
Mi-e dor de pui la cuptor. Mi-e sete. Sete de amintiri noi. Framantari noi. Si cost suplimentar la telefon, utilizand telefonu ca terapie. Mi-e sete de un suc de lamaie. Acru ca bipolaritatea ta. Mi-e pofta de un vin demisec. Menit sa fie baut in cantitati inexplicabile, in ideea tembelizatoare ca –mi voi umple creierul cu vin, si incet incet, te voi da afara.
Esti ca papagalul ciocus, ce a reusit sa scape din colivie, dar orbit de libertatea mareata, sfarseste mort de foame la colt de pasarela, mort de frica stapanirii…te-as lasa sa zbori daca te-ai intoarce la mine. Si amandoi am dormi linistiti. Impreuna. Am tacea impreuna. Mi-e dor de tacerile noastre.