agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-04-03 | |
"Prima amintire, din pacate trista, la numai doi
anisori, ma rascoleste si astazi. Mereu imi spun ca poate am gasit vindecare destainuindu-ma persoanei iubite, dar durerea de atunci revine. Desi uneori realizez ca este doar un trecut, ca a fost, nu pot uita, iar fiinta mea se transforma usor usor intr-un chin mare, si-mi strapunge sufletul, nemilos, sufocandu-ma si luandu-mi graiul, ca si atunci. In clipele acelea ma simt in patutul meu din spital, cu lacrimile uscate pe obrajori, lipsita de dorinta de a mai dori mangaierea de la persoana iubita - mama. M-am saturat de singuratate spune micuta fetita, privind spre usa… totul este fara culoare, sa mai astept...nu pot, nici lacrimi nu mai are. Dar intr-o zi pe usa intra fiinta asteptata de atata vreme… dar vai, ii era indiferenta, ea nu putea rosti nici cuvantul mama… nici sufletelul nu dorea nimic. Privea si atat… S-o ierte? Nu stia… dar cu timpul a invatat si a rostit ca pentru a doua oara “Mama!”…". Cum sa primesc aceasta spovedanie decat cu lacrimi? si primul meu cuvant care o va rani...oare nu va atinge si sufletul pururea copil al ei? E infricosator sa nu mai vrei nimic de la nimeni. Ce pot sa fac...doar sa ingenunchez in fata sufletului tau si sa strig alaturi de tine intr-o sfortare eterna si dureroasa: Mama!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate