Mereu mă-nțepi cu acele-ți subțiri,
Aștept să-mi dai răspunsul, la ale mele știri,
Dar în zadar aștept și nu pot să-nțeleg
Cum aș putea gâlceava și noduri să-ți dezleg.

Spume-mi direct și, nu pe ocolite
Vorbe ce duc la spaimă și ițe încâlcite.
Cuvântul nu mă-nțeapă, când nu este prea dur
Și chiar de este aspru, nimeni n-ascultă-njur.

Nu-ți pot face plăcerea cu tot ceea ce scriu,
Nu știu dacă-i devreme sau…. poate e târziu,
Primește-mi slova dulce ori aspră, cum o crezi,
Căci viața este o luptă, așa precum o vezi.

Ea este complicată cu prea multe suișuri,
Te urcă, te coboară, uneori cu tăișuri,
Când neuroni-mi zboară și simt că nu mai pot,
O să alerg cu gândul, aiurea, peste tot.

Corneliu 16.10.2007