agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2401 .



Iarna
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [pisica inaripata ]

2007-11-06  |     | 



Iarnă

Totul e un alb gros și înșirat. E pufos pământul și se rupe ușor, scârțîie când pășesc pe dânsul. Gheața e mai tare decât pământul. Toată muzica ce mi-a plăcut vreodată acum mi se pare străină, străin ca tot ce aflu acum... Și totul seamănă atât de mult, ce-a fost vechi și ce e nou. Eu nu sunt nimic în tot șuvoiul ăsta de informație, sunt o oglindă care alege singură ce să oglindească și nu am volum, nu ocup spațiu, nu am culoare, nici gust, numai dorința asta: să olgindesc. M-am culcat cu fața pe gheață, mă văd în ea și ea se vede în mine. Oglindesc o altă dorință de oglindire, mă simt și mai... Râd de gheață, ea ocupă spațiu, e nebună! Și ea se simte vinovată, ar vrea să fie normală... Iar eu aș vrea să fiu nebună. Nu mi-e tocmai dragă gheața asta, are o undă de purgatoriu în ea, iar pe mine nimeni nu m-a vestit de sfârșit. Și totuși ea-i alegerea mea.
Între mine și ea nu este spațiu. Nimeni și nimic înafară de noi nu știe ce oglindim... Aș fi putut să aleg altceva, de ce am ales gheața? O obijduiesc. Și totuși ea prima a zis asta. Mie nici nu-mi pasă așa mult, n-am să dau pasărea din mână pe cea din copac. Iar dacă aș avea două păsări în mână, nu aș da drumul la nici una. Ce vorbesc eu? Bietele păsări... Mi-e jale de ele, dacă nu aș fi eu, aș fi detestat ființa asta care-și ia totul cu așa o ușurință, fără să-l întrebe pe tot ce vrea. Va trebui să mă schimb atunci... Momentele astea de proprie oglindire mă fac să mă schimb. Și nu-mi place nimic, e o simplă alegere a existentului. Vreau să-mi placă, vreau. Vreau să-mi placă gheața... Mă concentrez să-i găsesc punctele tari... Gheața-i mai tare ca pământul, în iarna asta cel puțin. Gheața seamănă ușor cu mine. Gheața mă face să mă schimb. Îmi place gheața, dar cu aceeași metodă ar putea să-mi placă orice.
A fost anume gheața cea pe care am ales-o, pentru că așa a trebuit să fie, pentru că ne-am îndrăgostit și de cei dragi nu trebuie să te desparți... Și iaca, tot acolo am ajuns... Și totul a fost doar dorința mea... Vreau să fiu mai mult decât o dorință, vreau să fiu gheață...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!