suflu în morman de cenușă ca să pot regăsi cuvinte apuse demult. le descifrez cu greu dar pot citi că am râs cu poftă, că am plîns sălbatic, că am iubit cu păcate pe vârful limbii... ce repede trece timpul! azi mi s-a amintit că voi face 19 ani în curând. simt că ar fi trebuit să realizez ceva până acum pentru că trecerea timpului mă îmbătrânește. sau eu fac timpul să pară din ce în ce mai bătrân pentru mine? încerc să valorific amintiri cu familia unită, fericită, în zadar. încerc să bruiez semnale sonore care noaptea nu mă lasă să dorm.
observ că mă plâng din ce în ce mai des de...orice; lucru caracteristic vouă, adulților. mă uit la voi pe stradă și remarc ironic fețe ridate, schimonosite de tot și toate. încerc de ceva vreme să zămislesc un zâmbet-curcubeu să ne cuprindă pe toți dar pare imposibil. nu-mi râde în nas, ascultă-mă! NU E! simt că am puterea să fac multe singura problemă e că nu știu cu ce să încep. îmi tai aripile singură înainte să fi încercat să zbor. sunt o lașă, dar primul pas spre vindecare e recunoașterea acestui lucru. ADMIT CÃ SUNT O LAȘÃ!
pff...nu am făcut nimic altceva decăt să repet idei spuse la vremea lor de alții, și altții...dar dacă s-ar fi spus tot ce ar fi fost de spus, și dacă un anume EL sau o anume EA a scris ultimele combinații de cuvinte nefolosite până atunci? ar fi o provocare doamnelor și domnilor să aflăm un asemenea adevăr.
mă dezamăgesc așa că mă întorc la cultivat vise și la împrăstiat cenușa amintirilor asupra lor. “îngrășământ fictiv” îmi zic.
jean paul richter spunea că “ amintirile sunt singurul rai din care nu putem fi izgoniți”. dar dacă amintirile mele sunt iad, singurul meu rai rămâne grădina cu pomi înfloriți de vise. nu mă alungați de acolo pentru a trăi într-o realitate searbădă și vulgară, vă rog...vă rog

"Visătorii sunt mântuitorii lumii." - james allen