Viața este un dar, viața este o pedeapsă? Suntem pedepsiți să trăim pentru a răscumpăra greșelile din viețile anterioare. Și pentru a ne face pedeapsa mai ușoară cineva a hotărât să ne îndulcească amarul dăruindu-ne dragoste și prieteni, soare și câte un strop de bucurie, frumuseți cu care să ne încântăm ochiul și, nostalgie, vise în lungi nopți de iarnă.
Ce visez eu? Ce visez eu...poate, ce nu visez? Visez să fiu fericită, să valsez,visez să fiu lângă mare,visez să fiu lângă munte, mereu lângă mine, cu sufletul. Visez să iubesc și să primesc răspuns. Visez să existe pe acest pământ, suflete legate în cântec și iubire. Visez să cânt, să joc, să mă înclin, să pot mă înclin frumuseții ce o văd în roua dimineții. Visez să îmi răscumpăr greșelile din viețile anterioare și să fac pedeapsa să mi se pară mai ușoară, visez și mă doare!
A trebuit să ne-acopere cu alb amintirea, ca amândoi să avem același vis, să pot înțelege ce anume ne poartă iubirea atunci când mă alinți în tăcere. A fost nevoie să pășesc peste timpuri să strivesc în săruturi durerea din mine, durerea ce mă cuprinde. Am fost nevoită să colind anotimpuri, să te regăsesc printre vânturi și ploi să te am lângă mine printre vise de ieri și vise de azi. A trebuit să se întoarcă un ecou de departe și tăcerile să le spargă în mii de cuvinte cu aripi de uitare ca să ni se șteargă iluziile deșarte, ca palmele iubirii să mă alinte din nou, ca tu să-mi fii mai aproape, ca tu să mi te arăți în visele din nopțile lungi de iarnă.
Dacă lași sufletul să se liniștească și să nu îl mai zbuciumi hrănindu-l cu deziluzii și disperare, vei vedea că va fi mai fericit!!
Ce visez eu? E o întrebare destul de grea! E greu de răspuns. Citesc și mă doare, citesc în interiorul meu, visez și mă doare. Oare ce mă doare atât de profund? E sufletul, acel suflet care vede, simte și plânge odată cu minem și ar vrea să facă ceva ca să aducă iar zâmbetul pe chipul și în inima ta, pe chipul și în sufletul meu!
Nu e bine pentru nimeni să fie trist, să nu spere, să nu se poată bucura. Viața asta e atât de grea și dureroasă, înțelegerea ei, însă e frumoasă...atât de frumoasă, că doar de la îngeri a venit și are ceva angelic în ea, întotdeauna!!!
Viața e o luptă din care fiecare avem de câștigat, în funcție de cât de buni luptători suntem! Și uite așa încercăm să trecem prin viață, unii reușind să-și răscumpere greșelile alții nu, iar cei care nu reușesc se despart cu greu de ea.