în scara blocului acolo mă așteaptă toate.
toate angoasele: aia a morții a sorții a golului interior a lipsei de sens a vinei și a condamnării.
(probabil mai erau și altele da' nu le-am remarcat fiind îmbulzeală)
m-am ținut puțin de balustradă
să nu fac zgomot în cădere
să nu deranjez vecinii.
și-n timp ce ele îmi prădau oasele
m-am lipit de trepte ca un melc


târziu am văzut-o pe bunică-mea
(care după cum se știe a murit mai demult)
purta aceeași haină demodată croită puțin strâmb
dintr-o catifea verde
verde verde verde veronese

și m-am liniștit un pic
și am întors cheia în broască
și am intrat în casă