Astăzi proclam ziua mea,
o zi care își țese o crăpătură de soare
peste visele mele în tonuri de verde,
astăzi e noaptea mea cu mare.

Azi am să las sa cadă sâmburele unei lumi,
lumii mele,
să se faca țăndări și să văd cine
și unde
se apleacă, îl ridică, îl lipește
și-apoi îl așeaza, pe pragul zilei mele,
pentru ca mâine în zori
noaptea mea să mă cheme zâmbind
să-mi spună că lumea mea crește,
că azi ușa mea nu mai e goală,
că azi moartea mea a pierdut un picior
și globul nu se învârte pe loc.