agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-21 | |
Am pornit pe o cale a inimii ca să caut iubire. Nici un obstacol nici un răspuns nu mi-au întâlnit pașii. Doar un ecou undeva în abis m-a făcut să mă opresc pentru o clipă. Un ecou fraged, liniștitor și cald ca un părinte ce dezmiardă. Îl căutam, mă căuta, dar eram pe căi diferite. Am încetat să-l mai ascult, am pornit pe o altă cale a inimii din loc în loc cu lumini slabe. În jur tăcere și teamă. Am vrut să strig...te iubesc...asemeni unui s.o.s pentru a putea fii salvată, dar în zadar. Iubirea nu cunoștea cuvintele așa că, m-am ghemuit lângă un acord plăcut de bătăi regulate. Aici trebuie să fie miezul iubirii, mi-am spus. Mâine voi părăsi locurile vechi, iubirea este undeva aici. Am să accept mâna întinsă, din iubire și-am să aduc iar liniștea în viața mea.
Te-am căutat, cu gândul printre ideile goale din calea inimii mele. Te caut cu privirea încercând să descopăr culorile sufletului tău printre privirile deșarte și pierdute ale oamenilor curioși și triști. Te caut cu mintea încercând să-ți descopăr gândurile dar depărtarea ta mă împiedică. Te caut cu sufletul în clipele mele de singurătate și tristețe și, nu te găsesc deloc. Trupul meu se află prin umbrele nopții negăsind decât fiorul unor dorințe neîmplinite. Mă pierd prin căutări și întrebări fără răspuns, uitând apoi ce caut. Mă regăsesc în albastrul cerului și mă gândesc la dorința ce ni s-a împlinit. Acea zi a sosit, te-am aflat pe drumul ce ducea către inima mea. Vocea ta, e o șoaptă a sufletului meu ce mă îngână mereu, cu sunete de cleștar. Visele mele sunt amurg printre picăturile de rouă. Întind mâna și simt o mare durere. Mă transform într-o șoaptă de vânturi purtată printre plete de copilă. Cu muzica ta, voi atinge infinitul pe care-l voi strânge în palma mea și-l voi purta până-n inimă! Șoaptele tale îmi deschid întreg universul până ce, o pleoapă de timp peste tine se va așterne și mă va inunda în tăcere. Spuma de mare purtată pe valuri, trezește mii de doruri ce-mi sparg oglinda de unduiri și îmi aduc șoapte și buze fierbinți de iubire, iar brațele, cu înmiite liane mă vor înconjura până ce din două corpuri vom avem doar unul! Îmi ascult sufletul ce cântă și se-nchină, îmi privesc visul ce te-a căutat prin noapte și te-a găsit la capăt de drum când eu îmi auzeam gândul vorbind despre tine în șoapte îndepărtate.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate