Nici măcar nu știu dacă mai dai pe aici... Și uite, sunt lucruri pe care nu îndrăznesc să ți le spun așa, dintr-o răsuflare... a rămas mult din copilul care am fost cuibărit în ceea ce sunt azi... pot vorbi cu oricine despre orice... cu tine nu, deși magnetismul a rămas prezent, cred că polaritatea lui de atunci nu se va schimba niciodată...
"Ce să faci tu cu nevertebratele alea? Și dă-le încolo, ba scrii poezii, ba faci disecții în laborator să afli tu ce e aia viața... Stai între cifre, astea oricum sunt mai pragmatice!" Îmi spuneai tu și eu fugeam și atunci de mine, de tine, de dragostea ce mă plesnise în moalele capului... Nu tu ceas, nu tu clipe... nu tu cifre... aeriană întru totul... Și-mi erai drag între cifrele tale și mă amuzam copios când ai venit cu toate literele grecești la subraț... Alpfa, gama, omega, și eu, eram taote literele alea / altfel.. și m-ai întrebat de ce mă bucur așa, fiindcă spuneai tu, nici nu aveam vedere în spațiu... De unde să știi tu, că spațiul meu era altul și că tu erai centrul acelui spațiu?! Bănuiai și te jucai cu mine de-a soarecele și pisica... Cine era cu adevăart pisica și cine soarecele nu vreau să-ți spun fiindcă te-ai supăra urât... proporțiile erau altele... eu aveam curajul și tu frica... și apoi, la cât te iubeam, dacă te-aș fi mâncat, n-aș fi rămas singură?!