Ai plecat, acum mergi pe drumul tău. L-am lăsat să plece. Oare unde s-a greșit? Oare cine este vinovatul? Să ne uităm la fiecare. Tu nu a iubit suficient de mult încât ți-ai permis să te îndoiești de sentimentele mele, încât ți-am permis să pleci. Eu nu am știut să-ți apreciez dragostea, nu te-am iubit atât de mult încât să nu plec de lângă tine. Undeva se află misterul și numai noi știm foarte bine cine și cât a greșit, sau poate nu vrem niciunul să recunoaștem acest lucru.
Acum căutăm să ne descoperim, să ne reformulăm, să recreem un nou EU, să devenim alții, să ne transformăm, dar totul, în detrimentul dragostei. Nu o să reușim!!! Cheia pe care am aruncat-o în oceanul deznădejdii, poate fi găsită de altcineva ce va reuși să deschidă camera uitării și va pătrunde fără voia noastră, acolo unde tu nu permiți să fii deranjat. Va pătrunde în sufletul tău și-ți va presura picătură cu picătură, din nou, iubirea ce s-a scurs fără milă din tine. Vei reveni la aceleași trăiri sufletești și te vei bucura de tot ce este mai frumos pe lume, chiar dacă acum spui că predominante pentru tine vor fi înțelegerea și respectul. Tocmai aceste elemente te vor determina să te deschizi spre o nouă inimă ce te va dori și care la fel ca și tine, te va înțelege și te va respecta. Suferința ta va lua sfârșit odată cu declanșarea celor mai puternice sentimente pentru o anume persoană ce se va strădui să te câștige de partea ei, pentru o anume persoană pe care tu singur o vei depista și nu va avea acces la sufletul tău, decât dacă tu o vei respecta și o vei înțelege și aceștia sunt pașii spre o nouă iubire. Acolo, pe fundul oceanului deznădejdii, cheia a găsit ușa spre o nouă făptură ce se vrea iubită, dorită, înțeleasă, respectată. Dorește-ți acest lucru, stă în firea fiecărei persoane să mai iubească, să mai fie iubită!!!
Ca o adiere de vară fierbinte și trecătoare, iubirea s-a ivit printre primele raze timide ale zorii de toamnă, proaspătă ca lacrimile de rouă ale dimineții, pe petalele albe ale trandafirilor. O ating ușor cu buzele, simt gustul răcoros al picaturilor de rouă, al săruturilor visate. Mă cuprinde, mă înfășoară dragostea lui, pătrunde și în cea mai ascunsă celula a trupului meu, trezind din somnul nepătruns, dorințe necunoscute, șoptindu-mi cuvinte de alint, povestind despre un vis secret, cu sclipirea promisiunii unei iubiri furate de pe paginile argintii ale nopților fierbinți. Un sunet furios destramă valul auriu al fericirii, vestind sosirea dimineții. Încerc să apuc măcar o scamă din această vrajă, dar umbra nopții îl ia înapoi, lăsând să-mi strecoare în inimă durerea sfâșietoare a singurătății. Te iubesc n-aș mai rosti, fără tine a pierit lumina, culorile, fără tine viața a înghețat.
A fost numai un vis, un vis pierdut în lumina realității. Ce tare m-am speriat!!!