"AICI A TRÃIT ȘI A CREAT”
Cu-cu! lacătă-mă-s și eu. Haiduc în două exemplare! Tânâr prozator, scriitoraș de însemnâtate locală, ce tinde din vârtos să ocupe oarecum tronul laureaților de talie republicană, europeană și chiar, poate, mondială!
Sunt disciplinat, n-am darul suptului, ca unii din cunoscuții deja consacrați, și-s fecund! Scriu hojma poezioare, povestioare, nuvelișoare, pamflețișoare, poemușoare... oare, oare... și asud mereu! Nu-i ușor să scrii mult și să rămâi m umbră, sâ nu te știe nimeni, dragă cititor. Așa mi-i dat. Unii scriitorași devin renumiți m timpul vieții, iar după ce dau ortul popii, devin zgârciți că iau tot scrisul lor cu ei la țintirim. Pe când eu, chiar daca mame-poimame voi mchide ochii, sunt sigur ca raman vestit în opinia publică de la noi ca un om bun și de treabă. Și cum să nu, dacă zeci de ani sunt citit de către colaboratorii redacțiilor și editurilor, restul populației nici bănuind că scriu.
Redactorii mă citesc atât de bine, că singuri lucrătorii prestigioaselor publicații au devenit egoiști: nu vor să dea nimânui să-mi citească opera. Cât despre publicare, nici vorbă...
Situația mă consolează și nu prea. Zeci de ani mâ lingușesc pe lângă cei cu portofele roase și posturi-cheie, dar toate-s în zadar.
...Scriu și asud. In anii ce s-au așternut între paginile biografiei mele, de când am îndrăznit să mă ițesc printre scriitorașii începători, am schimbat vreo zece locuri de lucru. La ce bun? E-he! Sunt precaut! Dacă într-o bună zi bătrâna
harca imi cere sa intmd sandaluțele, voi ști ca las m urma mea o biografie bogată și plinâ de taine. Sunt sigur că după moartea mea, brigăzi întregi de biografi vor studia intens firul vieții mele în plan istoric. lar după ce biografii au să rotunjească cât de cât truda mea măreață, la intrarea multor edificii, unde am lucrat, au să apară inscripții: "Aici a asudat și a creat..." Studiez și cunosc amarnic de multe, sunt gata sâ mâ împărtășesc cu viitorii cititori ai operelormele. Bunâoarâ, zilele trecute am aflat o noutate curioasă. Știați oare că omul, când strânutâ, aerul țâșnește afară pe gurâ cu o viteză de peste o sutâ de kilometri pe oră? N-ați știut? Apoi sâ știți! Dacâ veți îndrâzni să legați capăt de discuție cu mine, multe vă pot spune, însă acuma sunt preocupat mai mult de viitorul scrisului meu.
Cu-cu! Dragi celebrități din fotoliile de la casa Uniunii Scriitorilor! Am sosit să vă iau locul. Feriți-vă cumva mai într-o parte! și mai faceți un loc în jilțuri și pentru noi, tinerii condeieri, că avem de-acum bărbuțe blajine pe care ni le mângâie cu-atâta zel nepoții, iar manuscrisele noastre tot mucezesc pe rafturile editurilor, așteptându-și rândul să vadă lumina tiparului. Intre timp voi ați monopolizat toate și nu vreți să cedați cu una, cu două... Ehe-he! Destul cât, sătui butie fiind, ați organizat mereu în perioada de stagnare răzmerițe și ați fredonat cântece despre... foame! Avem și noi nevoie de libertatea voastrâ, iar scaune la mesele din birouri gâsim. Și un templu al dreptâții și adevărului găsim! lar vouâ vă zicem: "Basta! Destul cât ați avut libertate și vremuri de aur, când vitâritul la Dănceni era în floare, dealul Petricanilor — forjăria cadrelor republicane, iar un pseudosavant-rege aducea solii cu duiumul într-o livadă-parc, pentru a le demonstra cum cresc merele! Azi bat la poartă și așteaptă sâ sară pârleazul zeci de "tineri^ca mine, care... asudă și scriu." Nici la Ineasca, la cosit fânul în luncâ, nu se muncește cum lucrez eu, de-mi paraie oasele. bcnu, scnu, scnu m anommat... Soția, nevasta, soacra, copiii, nepoții nâzbâtnici nu izbutesc să mă citească din urmă și eu rămân în totală umbră. Noaptea tot omul doarme, visează lângâ draga lui soție, și numai eu casc, mi-i somn de prăpădenie, dar scriu, scriu...
La toate acestea vin cu un sfat către dragii mei confrați:
prin mijloace proprii, folosind fiecare în parte pista lui de decolare, sâ asaltăm birocrația zilelor de azi și să ne întâlnim, biruitori, în pragul editurilor la răsârit de soare în mileniul trei. Nu vă sfiiți! Vom răstuma fotoliile stagnanților, ca mai apoi să le trimitem lamuzeul ținutului natal. lar dacâ, oricum, vă este frică și teamă, că de, sunteți din gospodari, atunci luați exemplu de la mine.
Aprindeți luminile și priviți-mâ în persoană. Sunt, cum v-am mai spus, un haiduc în două exemplare: scriitoraș tânăr cu barba de-acum însuritâ, și scriitor de onoare în anticamerele redacțnlor și editurilor noastre. Cândva acolo, sunt sigur până in măduva oaselor, vor fi dezvelite, solemn, plăci comemorative cu inscnpții: "Aici a trăit, a creat și a așteptat…