agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-01-20 | |
Într-o plină zi de vară
așteptam un gând s-apară. De prin nori m-a străfulgerat… spre cabană am și plecat! Într-un sat de Dumnezeu uitat, la Comandău eu am urcat, într-o mare izolare, sus la mia peste mare. Apoi la C.F.F. în gară, pe terasa ei afară, pierdem timpul dinspre seară… o drezină să apară. Am ajuns la Benedek, o zi-n concediu să petrec, unde-i apa cristalină, ce din stâncă o să vină. Din drezină când am sărit, un brav dulău m-a și zărit. Lătra de mama focului… era stăpânul locului! Dar n-apuc să strig prea tare… pădurar Miși apare, rugându-ne ca să intrăm, bagajele să le lăsăm. La masă de ne-am așezat, gazdă fiind… ne-a întrebat, de dorim țuică de regat! A zis prea tare…ce păcat! Soția mea cu un pupic, îmi spune să nu beau nimic. Când frumos s-a îndepărtat, un păhărel pe gât am dat. Apoi ne-am apucat de treabă… am făcut focul degrabă, punând și de mămăligă… și slănina să se frigă. Friptura foarte gustoasă, constatam că nu e arsă. Dar fiind în căni pe masă, îi trăgeam cu vin de casă. Ce drăguță-i soția mea, pe lângă mine tot stătea… femeile mă înghioldeau, amintindu-mi să nu mai beau. Ca să nu stăm ca o stană… am făcut și o tocană. Din belșug am pus și vin, constatând că va fi senin. Când limbi de foc spre cer săltau, când mii de stele străluceau, din depărtări se auzea, cum Bâsca în pietre lovea. Se scufundau ochi-n neant… întunericul fascinant, răcoare de brad inspira, iar timpul dulce se scurgea. Talentele ne-au apucat, căci între timp am și cântat, ce semăna cu un urlat, de și vântul s-a deranjat. Povesteam cu-nflăcărare, ne chemau și la culcare, dar am ajuns la ore mici să ne despărțim de amici. Dădeau zorile a miji, iar jos cotrobăia Miși. Mă chinuiam să-mi fac patul… constat că mă doare capul. De la rachiu, vin sau cola? Am plecat să văd și sola! Puieții frumos creșteau… toate oasele mă dureau! Dar e frig de dimineață… beau rachiu să nu am greață. Soția scumpă… să nu uit, îmi spunea că băut-am mult. În capul meu ca buni amici, tot ciocăneau șapte pitici. Și ca să mi-l mai limpezesc, la pescuit mă și trezesc. Culegeam în armonie, susurul din simfonie, al apei bland glas fermecat ce sufletul mi-a alintat. Vântul îmi cântă în strune, cântă, iar cîntă și-mi spune să fiu prieten cu natura… că nu -i bună băutura. Dar un șmecher gând îmi spune, cică stresul ar apune, după un an lucrat de zor, se spală bine cu alcool. Căci concediul de la munte, are satisfacții multe, în natură te odihnești, apoi ușor îmbătrânești. Explicații Drezină: în cazul nostrum,vehicul cu motor, asemanător asemănător unui autocamion acoperit, care se deplasează pe șine, pe calea ferată forestieră. Solă: în cazul nostru porțiune de teren cultivată cu puieți de rășinoase, în cadrul unui asolament. Bâsca: în cazul nostru pârâul Bâsca Mică. Benedek: în cazul nostru, așa se numește zona respectivă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate