agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1397 .



Scrisoare
personale [ ]
*(...)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Salvamaria ]

2008-01-25  |     | 



Am pierdut cărarea, dar marea a rămas în mine...
Iubitul meu, de când ne știm, de când ne scriem, de când am schimbat pasul să pășim amândoi cu dreptul, de când.... ai aflat că nu sunt făcută pentru excursii în grup, nici dacă sunt ghid, nici dacă sunt preferata călăuzei... Cu cât afli mai mult despre mine, cu atât mi te îndepărtezi. Sigur că mă doare, iar "lucrul" care sunt nu mai face atât cât îl prețuiești. Nu sunt tristă, nu sunt supărată... sunt goală, când mai la amiază eram plină de cântec. Lasa-mă acum să plâng în oda bucuriei unei frunze de plop. Va ține nemăsurat de puțin, atât cât să uiți că îmi ești aproape când lumina se desparte de noapte să dea răsăritului un sens......... floarea...

Să nu te lași în gura leului, asta nu înseamnă că ești laș, și chiar de-ai fi, pentru mine tot un zeu ești, și nu mai e mult până când să cobori printre pământeni, să-i înveți poruncile cerului.................

prima poruncă: priviți-mă mai des, chiar și când sunt înnourat
a doua poruncă: aprindeți-mi lumina în casă cu un fir de trestie
a treia poruncă: când vedeți luna, nu vă faceți iluzii deșarte, în altă parte, soarele amintește că ziua și noaptea nu sunt decât o impresie
a patra poruncă: nu vă luați după stele, ele îmi sunt fidele
a cincea poruncă: chiar de nu credeți ce vă spun, nu băgați mâna în foc, mai luați o gură de apă din izvoru-mi, și vă vindecați de necredință...

epilog: să știți, eu n-am decât un scop, să vă învăț drumul spre infinit... Eu știu doar de o dungă deasupra norilor, cu două capete abstracte, ca tabelele unei ucenice care nu-mi mai dă pace, dar se potolește ea până la urmă, că oboseala vine și ea, nu cu drumul, nici cu timpul, ci cu tăcerea din adâncul Cuvântului....................... Pe toți vă iubesc, și am o soartă fără regrete...

Iar tu, tu........ tu, tu..... să fii mereu în echilibru termic, tensional, că pulsațiile ți le numără inima mea. Tot ce depășește limita, ți le ia... e obișnuită cu emoțiile, și fără motiv, dar atunci când apare câte un tiv de pe acelaș stativ... De trei zile sunt într-un sondaj și văd… eu sunt o partidă deja câștigată, altfel pentru ce ai înmulți ocaziile cu împărțitorul ca să îmi spui “cu tine nici un mai discut!”...? Restul e doar o imensă răbdare dintr-o mare întreagă de așteptare.

Să mă iei în serios.... Apoi, când vei veni, să nu spargi ușa dacă nu răspunde nimeni, și nici să nu sari fereastra mereu deschisă... sunt plecată să caut cărarea...................... mă găsești, că tu îmi știi rătăcirile...
................
..............................................................................
*(ultima, dar un cea pierdută)

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!