...Privea fascinată la vidul din fața ei - și în acel moment își amintise de vidul după care indienii erau ahtiați -...
Trebuia cumva să umple paginile acelea ! Cu orice ! Numai să înceteze înfricoșătoarea senzație că vidul se prelungește și în ea... În ființa ei, pe care avusese impresia că o ferise de atâtea ploi, de atâtea furtuni, de atâtea dorințe oripilante ale unor monștri ai însingurării...
Dar asta a fost problema. Avusese doar o impresie. Nimic consecvent. Nimic tern. Și tocmai de aici a plecat totul : ploile au venit, rând pe rând, uneori chiar nemaiașteptându-se una pe alta, ci, nerăbdătoare, ciocnindu-se de-a dreptul...În astfel de momente, ea plângea, odată cu ploile. Niciodată nu s-a ferit de ele. Și niciodată nu știuse de ce.
Poate pentru simplul fapt că le considera ca fiind ea..., pe fiecare în parte. Pentru că, în final, toate aveau unul și același mesaj... pe care ea a reușit să-l tăinuiască și să-l ferească de înțelegerea celorlalți, atât de bine, încât nici ea nu va putea să-l mai scoată la iveală, darămite să-l ridice în cuvinte, la înțelegerea oamenilor...Ei sunt scandalos de profani.
Și au venit și furtunile. Dar acestea au ajuns pe neașteptate. Și au lovit-o în plin. Pentru că ea se așezase confortabil într-o liniște amețitoare, a unei libertăți de a iubi, inimaginabile : pentru a simți cu inima deschisă, dragostea care părea că nu o va mai înșela, și că de data aceasta va rămâne... Cu inima deschisă... a avut loc furtuna să pătrundă în fiecare colțișor al ei ?... "Nu te-ntreba, nu te-ntreba, desigur că a fost așa..."... Dar la credulitatea ei... "Things get damaged, things get broken"...( Depeche Mode )
Tot ce a vrut a fost să gândească în iubire. Să o simtă. Nu, să o dăruiască, și apoi... Sau mai degrabă, să FIE iubire. Dacă Dumnezeu este iubire, și omul este făcut "după chipul și asemănarea Lui"...
S-a ars. Da. Știa că s-a ars cu această iubire a ei. Dar a ars și ea.
Și acum, din vidul care a rămas ? Cu care a rămas ?... Ce să facă ?... Cum să-l umple ? Cu ce ? - Totdeauna a crezut că răspunsurile vin prea târziu -
Acum, stătea și privea la indiferența amorfă care îi înghițea ființa, dar înainte să se înece în fluid, a mai reușit să distingă că vidul era pe jumătate "gol" : prima pagină a fost scrisă...