agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2612 .



satan și religia
personale [ ]
compromiterea credinței

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [yllo ]

2008-03-03  |     | 




COMPROMITEREA CREDINÞEI CREȘTINE

În acest capitol 13 din cartea Apocalipsei avem de-a face cu două profeții ale celor două fiare, simbolul a două puteri politic-religios întrecându-se reciproc în cele mai odioase arme de ucidere în masă atât pe plan spiritual cât și literar.
Dacă ne oprim la felul de gândire al diavolului vedem născut în el dorința de a stăpâni și a pretinde că tot ce este pe pământul acesta i se cuvine de drept.
Mai mult însă, când spune Lui Iisus în ispitirea din pustie că: “Toate aceste lucruri Þi le voi de Þie, dacă Te vei arunca cu fața la pământ și te vei închina mie.” Matei 4:8-9* vrea să spună prin aceasta ca și cum el ar fi fost creatorul și nu Dumnezeu.
Puterea convingeri lui a fost aplicată mai întâi Lui Iisus arătând prin aceasta, ușurința cu care va convinge lumea de adevărul și dreptatea lui.
Pretenția de închinare sau de supunere până acolo încât cere aceasta chiar și Creatorului, arată dorința lui de stăpânire asupra lumii acesteia și ușurința cu care a reușit să-și atingă acest scop, și lectura de față reflectă și confirmă ceea ce era profețit deja. Fiind descoperit ca “stăpânitorul lumii acesteia” Ioan 14:30* și 16:11* sau denumirea de : “dumnezeul acestei lumi” sau “dumnezeul veacului acestuia” 2 Corinteni 4:4* și Efeseni 2:2* arată o claritate și un adevăr incontestabil dacă vom recunoaște cele scrise și dovedite de Cartea Apocalipsei. Într-adevăr, el, diavolul nu se arată neapărat doar ca o persoană ca și înger al luminii, ci privind global la ceea ce vrea să arate prin “dumnezeul acestei lumi” el folosește metode religioase de cucerire acolo unde știut fiind, atracția fiecărui individ către cer este deja implementată de la creație.
Dacă în prima parte a acestui capitol miezul desoperirii țintește în “cele șapte capete” ale Inchiziției, în partea a doua a acestui capitol istoria se va repeta printr-un chip asemănător al religiei soră după ce rana de moarte a primului cap va fi vindecat. Aceste descoperiri ne va ajuta să înțelegem și să cunoaștem mai bine ce înseamnă de fapt închinarea în sensul corect al Bibliei.

„Cine se poate asemăna cu fiara, și cine se poate lupta cu ea? Aici avem de-a face cu o expresie a publicului larg cunoscută de-a lungul istoriei. Întotdeauna omenirea și-au aclamat liderii sau conducătorii fie chiar și pe cei mai tirani conducători ai lor. Pe de-o parte statul care reprezenta religia majoritară așa cum avem exemplul României în perioada lui Ceaușescu, dar și religia majoritară compromisă, această reciprocitate de supunere sau de închinare face ca majoritatea unei țări religioase să aclame un despot regal sau conducător care nu are nimic comun cu Dumnezeu. Cunoaștem cu toții închinarea voită sau nu, și supunerea unei țări așa zise credincioase majoritar creștine cum a fost România, care, la diferite ocazii și nu numai, cânta ode, manifestate prin așa zisele sărbători cu recunoștință și supunere în fața unui sistem antihrist și în fața unui tiran. Exemplele lui Hitler, Lenin, Sadam- Husein, și mulți alții chiar din zilele noastre, rămâne un exemplu grăitor în împlinirea acestui capitol care nu interesează în special, creștinismul tradițional, ignorându-l datorită împlinirii acestei profeții chiar de ei. De remarcat ceea ce s-a accentuat la începutul studiului nostru, și anume, fatalismul unei religii creștine unificate cu politica, fapt ce religia, nu doar că a avut de suferit pe plan spiritual, dar și pierderea miliardelor de oameni care au fost înșelați (și mai sunt încă), pierzând mântuirea, dar și exemplul negativ al acestei religii creștine care a creat o nouă poartă spre ateism. Exemplul ortodoxiei ruse ca țara majoritară zis creștină, face ca prin religia de stat să-și mărească imperiul de răsărit asemenea Biserici Catolice prin înființarea Inchiziției. Cum a fost posibil ca într-o țară zis creștină să ia ființă ideologia comunistă? Simplu. Acesta este rezultatul compromisului dintre stat și politică. Cucerirea pentru a stăpânii nu au făcut-o decât cu acel popor creștin. Nu trebuie să ne mire acum când vedem cu ochii noștri roadele adunate în urma acestei religii care la trădat pe Dumnezeu. Diavolul a știut cum să compromită religia creștină și cum să stăpânească omul prin religie. Vom da mai jos câteva păreri ale unor mari scriitori sau savanți ai acelor vremuri care s-au împotrivit acestui întuneric spiritual și adăugând câteva ilustrații ale inchiziției inventate de Biserica Catolică, fapt grăitor al împlinirii acestui capitol 13* și nu numai, dar și asemănarea corupției și a imoralității cu cea de astăzi.

“Fiți treji, și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește, și caută pe cine să înghită.” 1Petru 5:8*

Marea majoritate a lumii are informații greșite în ce privește descrierea acestui impostor. Artiștii au dat unele înfățișări diabolice care se regăsesc și astăzi prin picturile multor biserici, însă adevărata înfățișare o găsim în Sfânta Scriptură care explică direct felul lui de gândire arătate prin faptele exterioare a fiecărui om. Există două categorii de oameni pe acest pământ caracterizați prin cei doi fii ai lui Adam, începând cu Abel și Cain: „Cine păcătuiește este de la diavolul, căci diavolul păcătuiește de la început, și : „Oricine este născut din Dumnezeu” nu mai păcătuiește… de aici se cunosc fiii diavolului, și fiii lui Dumnezeu…” 1 Ioan 2: 5-10*
În ceea ce privește profeția de față, avem de-a face cu antihristul ca stăpân peste întreg pământul ceea ce înseamnă că este vorba, nu de o persoană sau un grup, ci de un „SISTEM” care are stăpânire peste orice ființă, adică: mici și mari, (sau, fie cei care sunt numiți „ talpa țării”, fie cei mari în funcții diferite) bogați și săraci, slobozi și robi ( adică, fie creștinii eliberați de păcat, fie robii care sunt stăpâniți de păcate) Dar cine se află în spatele acestui sistem? Cu răbdare și pași mărunți, Domnul va îngădui răspuns la această întrebare. Acest sistem va încerca să aibă o stăpânire absolută având în vedere cele spuse mai sus , dar și versetul care întărește prin cuvintele: „peste orice seminție, peste orice popor, peste orice limbă și peste orice neam” verset. 7 arată negreșit o globalizare a unui sistem asemănător comunismului.
Ceea ce e greu de crezut din partea cititorului rămâne faptul incredibil al globalizării care se întemeiază cu ajutorul religiilor creștine. Dacă lumea a fost organizată în sisteme politice, culturale, economice și religioase care sunt din capul locului ostile Lui Dumnezeu și credincioșilor Săi : 1 Ioan 2:16-18* Iacov 4:4* de menționat că și religia a devenit cu vremea ostilă Creatorului dacă vom lua de bază atât argumentele Biblice explicate mai jos, cât și scrierile istoriei uitate prin arhive. Și revenind la o explicație cunoscută din cartea „ Să ne cunoaștem trecutul” reamintim că:

„Cea mai mare confuzie reușită de diavol în învățătura religiilor de pretutindeni indiferent care ar fi ea, creștină sau nu, este aceea de: „unire a religiei cu politica”. Lucrul acesta este cunoscut și recunoscut de istorie, însă, dorim să aflăm rădăcina acestui rău și vom recurge la explicațiile biblice pentru a ne da un răspuns. Înainte de darea Legii poporul Israel rămâne un exemplu unic în care, luând exemplul lui Avraam și a celora după el, oamenii trăiau într-o relație , am putea spune, de har cu Dumnezeu, fără ca omul credincios să aibă nevoie de legi și împărați. Influența păgânismului asupra Israelului, vine mai târziu, când la vocile unor răzvrătiți aduce ideea de reformă, în sensul prost al cuvântului, luând exemplul neamurilor de a avea rege mai mare peste ei și evident, legi asemenea lor. Neghina a încolțit exact acolo unde nu trebuia și-acolo unde pretenția Lui Dumnezeu era atât de mare. Dar cum Dumnezeu nu forțează niciodată lucrurile și nu obligă pe nimeni să asculte de El, îngăduie acestui popor să aleagă calea unui sistem care nu avea nimic comun cu latura spirituală a Împărăției Lui Dumnezeu, sistem care, inevitabil divinitatea va fi exclusă cu desăvârșire. Deschidem Biblia la: 1 Împărați (Regi) cap. 8 traducerea ortodoxă, sau: 1Samuel capitol 8* cităm: „…acum pune un împărat peste noi să ne judece, cum au toate neamurile. Samuel n-a văzut cu plăcere faptul că ziceau: ”Dă-ne un împărat ca să ne judece.” Și Samuel s-a rugat Domnului. Domnul a zis lui Samuel: Ascultă glasul poporului în tot ce-ți va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei.” Versetele.5-7*
Iată rădăcina acestui rău care se înfiripă în sânul credinciosului ales de Dumnezeu. Până aici, forma de guvernare a Israelului a fost „teocrația” adică o con-ducere a unor lideri și mai târziu a unor preoți aleși și unși direct de Dumnezeu. Răzvrătirea are la bază păcatul neascultării de și motivația lor era perversă dacă ținem cont de dorința lor de a fi judecați de un împărat pământesc știindu-se faptul că prin această metodă se poate corupe judecătorul ceea ce la Dumnezeu era cu neputință. Cuvintele: „Dă-ne un împărat să ne judece” ne re-amintește de aceeași greșeală fatală a Israelului când preoții mânați de dorințe și stăpâniri pământești, refuză domnia Lui Iisus peste ei ca Împăratul vieții și tot poporul împreună cu liderii lor „spirituali” au același gând diavolesc atunci când strigă: „Noi nu avem alt împărat decât pe Cezarul” Ioan 19:15* arătând prin spusele lor „nu avem alt împărat”, depărtarea de autoritatea divină sau renunțarea definitivă de Împăratul Creator. De reținut ușurința cu care erau manevrate masele largi prin liderii spirituali, care strigau: „Nu vrem ca Omul Acesta să împărățească peste noi.” Luca 19:14*
Dacă o parte a Bibliei ne descoperă stăpânirea satanei cu ajutorul politicii, cealaltă parte ne descoperă o stăpânire a spiritualității religioase dacă ținem cont de dorința preoților care erau puși în slujba Lui Dumnezeu. „ Dar vierii, când l-au văzut pe Iisus sau sfătuit între ei, și au zis: „ Iată moștenitorul; veniți să-l ucidem, ca moștenirea să fie a noastră.” Și l-au scos afară din vie, și l-au omorât… Luca 20:9:19*
Dumnezeu, binevoind să coboare la căile omenești, i-a îngăduit acestei națiuni să unifice religia cu politica fapt ce și astăzi marile religii din sânul creștinismului au aplicat în viața bisericilor aceeași greșeală fatală. De ce o numim fatală? Deoarece sistemul acestei lumi din care trebuie scos credinciosul este numit de Biblie ca fiind dumnezeul fals condus de satana. De citit: Ioan 12:31; care spune: „Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară”.
Aici este vorba despre un stăpânitor care stăpânește întreaga omenire. Vezi și Ioan cap.14: cu versetul. 30* ; 2 Corint. 4:4* spune despre dumnezeul fals care conduce această lume; Iar,1 Ioan 5:19* spune, referindu-se la sfinții despărțiți de această lume: „Știm că suntem născuți din Dumnezeu și lumea întreagă zace sub puterea celui viclean”. Iată părerea Lui Iisus despre sistemul acestei lumii: „ Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră. ( mai departe vorbește de poziția credinciosului cum ar trebui să fie) Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteți din lume, și pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumi, de aceea vă urăște lumea.” Ioan 15:18-19* Biserica are conotație spirituală care pune credinciosul într-o relație directă cu Dumnezeu. Chiar dacă trăiește în această lume, el nu mai aparține acestui sistem lumesc căci: „ El ne-a înviat împreună cu Hristos din moartea păcatului, și ne-a pus să ședem împreună în locurile cerești, în Hristos Iisus…” Efeseni 2: 6-7* Poziția credinciosului se situează într-o altă sferă decât cea a lumii acesteia. Chemarea cerească îl obligă moral să fie deosebit de faptele lumii, de gândirea lumii, arătând prin lumina dată de Duhul Sfânt ca fiind sarea pământului sau mai bine zis, Dumnezeu își arată prezența Sa aici și acum prin oamenii care să-i semene, să-l imite pe Hristos în toate aspectele. Aceștia care pot fi identificați cu Hristos, numai aceștia îi putem numi creștini. Falșii creștini care ocupă majoritatea pământului prin autointitularea de așa zise „țări creștine” prin atitudinea lor, prin comportarea și felul greșit de gândire a dat naștere la suspiciune și ateism și nu numai, au ajutat partea politicii să-și împlinească fără echivoc toată stăpânirea.
Ce este și mai grav, este și rămâne faptul că azi se privește cu ușurință rolul religiei creștine în viața omului de rând încât confuzia Biserici cu lumea este inseparabilă. De fapt, Biserica de mai târziu a pretins că societatea întreagă este al ei, sub răspunderea ei, dar pedagogia școlară care lua copii de mici explicându-le „materialismul” combătea gândirea creștinească fără ca Biserica și religia majoritară a țării să ia măsuri. Azi se culege de fapt roadele în urma educației pe care au dat-o”. Confuzia dintre Biserica spirituală și biserica pământească a produs neîncrederea, ateismul. Exemplul demn de luat în seamă rămâne poporul Israel care a prigonit pe apostolii și toți sfinții care se trăgeau din aceeași religie. Diferența dintre cele două părți, constă în faptul că cei „născuți din nou” care aveau Duhul Sfânt erau prigoniți și omorâți de cei care aveau o viață pământească. Explicația o putem găsi în Epistola de la Galatieni, cap. 4:2131* care spune:
„ … Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă, și unul din femeie slobodă. Dar cel din roabă s-a născut în chip firesc, iar cel din femeia slobodă s-a născut prin făgăduință. Lucrurile acestea trebuie luate într-u înțeles duhovnicesc: acestea sunt două legăminte: unul de pe muntele Sinai naște pentru robie (creștinii care trăiesc în firea pământească) și este Agar, căci Agar este muntele Sinai din Arabia;- și răspunde Ierusalimului de acum, … Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, și el este mama noastră… Și cum s-a întâmplat atunci, că cel ce se născuse în chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul tot așa se întâmplă și acum”.
Așa deci, religia prigonitoare a fost și rămâne aceea care trăiește în chip firesc, și toți aceia care nu au știut să facă deosebirea dintre creștinii falși și cei autentici, au confundat creștinismul, și au fost, și au rămas dezamăgiți până la ateism.
Aceste explicații ne va ajuta să înțelegem mai ușor capitolul 13 din cartea Apocalipsei, pe care, sumar, vom încerca să explicăm verset cu verset.

AMÃNUNTE, LA: Google șerbilie.Lx.ro

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!