Degeaba crezi că ai să poți să faci
Din nepăsare, scut, întreaga viață,
Degeaba tu te-ascunzi și taci
Dacă te pierzi în negură, în ceață.

Ai să ajungi cândva să cauți farul
Spre care să te-ndrepți cu bucurie
Și vei găsi în loc de dragoste, amarul
Că viața-i trecătoare și pustie.

Ai să trăiești și tu din amintiri,
Din vise ce-ar fi fost trăiri curate
Dacă în loc de triste amăgiri
Ai fi sădit iubire, realitate.

Regretele târzii nu vor putea
Să-nlocuiască dragostea pierdută,
Privind spre viitor vei constata
Că viața aceasta este foarte scurtă.