agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-04-09 | |
Domnule Monstru.
Te deranjez cu o întrebare: cum să te caut ca să te și găsesc? În copilărie, m-aș fi apucat voinicește de-o rază de soare și, cățărându-mă pe ea până-n albastrul blond al cerurilor, te-aș fi tras de mânecă. "Păi se poate, copile?" M-ai fi întrebat, îndrăgostit de-un zâmbet al meu aiurit. Ei, acum dacă și copilăria asta s-a dus grăbită, grăbită, să n-o prindă nici melancolia bătrâneții, nici pasul sobru al nopții...mi-am despletit cosițele, m-am tuns și mirosul părului meu întunecat l-am presărat pe tine. Când dormeai. Nu aveam perdele și nici nu ne trebuiau. Se zbăteau copacii încercând extazul tuturor anotimpurilor la fereastră. Noi îi vedeam, întindeam mâna afară: "Plouă" sau "E primăvară". "Fumăm?" Cum s-o fi întâmplat să ne încălțăm greșit într-o dimineață...tu ai uitat cuvintele în mijlocul intersecției, înverziseră toate, eu le udasem cu lacrimi. Nu le-am mai auzit de mult, cuvintele acelea. Ochii mei le purtau în ei. De-asta nu te-am mai văzut. Înainte să-mi pun ochelarii pentru viața de zi cu zi, înainte ca intersecțiile copilăriei să nu mai fie verzi și, practic, înainte să-mi pun perdele, te mai întreb: "Domnule Monstru, Unde ești de nu mă poți găsi?"
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate