agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-04-20 | |
Simt urma pasului tău apăsând nisipul fierbinte al gândurilor mele, ca o bătaie de inimă...vara aceasta a aprins candela iubirii tale...îmi umezește și acum genele imaginea ochilor tăi contopindu-se cu orizonturile îndepărtate...mă cutremură încă amintirea sărutului tău, ca o zbatere de aripi fluturești, pecetluindu-mi zâmbetul...am cerut binecuvântarea privighetorii să-mi pot cânta patima, dar aripile ce-mi atârna frânte nu mă vor mai ridica curând în văzduhul iubirii noastre...singurătatea a dăruit buzelor mele un flaut mut...
Te mai zăresc uneori - în colțul unde razele pătrund piezișe - ca un fum de tamaie, pândindu-mă in orele leneșe ale după-amiezii...zâmbetul tău cald a rămas încă luminătorul nopților fără lună... Te mai vreau și acum, când ploaia murmură la fereastră, să-mi șoptești șoapte fără de înțeles...să-mi cazi pe piept...să-mi înflorești în brațe ca o creangă de cais... Doar parfumul tău invadându-mi ființa, doar degetele tale rătăcind pe tâmpla mea mă mai pot smulge din temnița durerii... Inima mea își potrivea candva bătăile cu ritmul inimii tale...acum îmi pare că bate în contratimp... Și-a adunat vara în părul tău culoarea spicelor coapte...triumful luminii s-a întrupat în ființa ta...iubirea ta e zamislirea ploilor cu soare...un curcubeu... Au trecut peste noi lunile iernii ca un stol imaculat de proumbei...și primăvara, cu parfum crud de iarbă strivită de tâmpla pământului...vara ne-a copleșit cu lumina ei, învăluindu-ne în căldură...am suferit odată cu melancolica durere a frunzelor de toamnă...s-a strâns în noi depărtarea puțin câte puțin, ca stropii de ploaie în cupa mării... Tu m-ai învațat să râd, dar viața m-a învățat sa plâng...am învățat șoaptele suspinelor pe o poezie a unui destin mult prea crud... Mai visez și acum la catifelatele tale sărutări,ca petalele de trandafir...am încercat să te găsesc în altceva, dar inima mea te vrea doar pe tine...viața mea fără tine e ca o inimă ce nu bate...ca un plămân ce nu respiră...ca un ochi ce nu vede... Te chem în visele mele să-mi fii înger de pază...te vreau aproape...să-mi îndrumi pașii, să-mi faci ființa să tresară...să-mi umplii ochii de roua fericirii....să mă conduci mereu in valsul vieții... Pentru tine, și numai pentru tine, aș fura aripile unui înger, să te ajung din zbor și să-ti spun, ca deși sunt departe, TE IUBESC și am nevoie de dragostea ta... SFÂRȘIT Sfârșit?! NU!!! Un nou început...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate