agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-10 | |
În fața foii goale încerc să rememorez etape...clipe….momente ce au trecut şi m-au făcut să oftez, gânduri ce m-au doborât şi zâmbete ce m-au ridicat. Şi-mi dau seama, ca atâția alții înaintea mea, că totul se duce şi nu avem decât prezentul, doar iluzia zilei de azi. Depinde însă de noi cum o facem sî dispară mai repede sau să rămână…..mai puțin, încă puțin, închizând ochii şi închipuindu-ne că totul e veşnic. Dar nu e….şi când ai deschis ochii, totul e deja fum, amintire păstrată la un loc cu celelalte. Ma întreb, uneori…de ce îmi amintesc zâmbetul tău, de ce unele gesturi le regăsesc la persoanele din jurul meu, de ce mi se pare ca eşti dupa colțul vreunei clădiri, încercând să mă surprinzi şi să mă îmbrățişezi, ghiduş, aşa cum numai tu ştii să o faci? Dar..oare…numai tu ştii?? Am regăsit, de curând, atingerea aceea care te face să te înfiori, pentru o secundă….începutul, schițat timid, al unei îmbrățişări, într-o seară mirosind a tei şi ploaie de vară…..degetele mângâindu-ți pielea şi apoi retrăgându-se, parcă speriate de mai mult… M-a facut să zâmbesc sinceritatea din privire şi m-au învăluit, calde…vorbele. A fost acea linişte după care tânjeam. Şi pe care eram sigură că nu o voi mai regăsi. Acea relaxare a sufletului meu, care nu voia decât frumusețe. A zâmbetului, a bucuriei din ochii blânzi, a glasului izvorând din inimă… Ţii minte? Acel gest, atât de spontan şi totuşi atât de greu de făcut, atunci când vrei să-ți ridici mana şi să mângâi obrazul celuilalt, într-o pornire de tandrețe, de parcă ai vrea să-i pipăi, ca un orb, sufletul…..să-i simți gândurile, să-i linişteşti teama, să-i arăți că îți pasă, chiar dacă momentul va fi unic şi irepetabil ..şi se va duce, ca toate celelalte. Un mic pas în lumea viselor şi care e, uneori, atât de greu de făcut. Undeva, într-o descriere uitată de vreme, am scris că ”mă pierd într-o privire”..…ştii?...mi-e dor sa fac asta! Mi-e dor să mă uit în ochii unei persoane şi să-mi văd oglindit acolo sufletul….cu bune şi rele, cu fericire şi tristeți…..dar mai ales..cu iubire. Vreau să iubesc, pasional şi iresponsabil, rece şi dur, liniştit şi blând, vreau să întind mana, ştiind că acolo…...undeva lângă mine, e cineva care o va prinde şi mi-o va strânge, la rândul său…...încet, dar sigur şi îmi va da, prin asta, o parte din calmul fericirii. Vreau...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate