Trebuia să te gasesc.

Acum, că aveam trupul scurt și picioarele lungi, nu mi-ar fi luat mult timp, să te găsesc. Si nici nu puteai fi prea departe. Pentru că erai un cactus mic si fără țepi - și te mișcai incet, pentru că alunecai pe nisip.
Știam unde să te caut.

Erai, cu siguranță, pe vreo moviliță de nisip, la soare.
Soarele coborâse, deja, de cateva ori, până te-am găsit. Erai un cactus mic, cât până mai jos de genunchii mei. Îți vorbeam, mă auzeai, dar nu puteai zice nimic - pentru că erai, încă, un cactus, iar eu - nu mai eram șopârlă.

Am ajuns acasă și te-am învelit în geaca mea galbenă "bebe" și am plecat să-ți iau ghiveci din Carrefour. Am ales unul albastru, lat și adânc, pentru că voiam să ai loc să crești mare.
Aveam să te ud mult, pentru că trebuia să crești repede.

Te udam în fiecare dimineață - voiam să crești cam.. cu un cap mai mare decât mine :) Într-o Sâmbătă, de Brâncoveni, aveam să te sărut și aveai să te preschimbi in bărbat. Pentru că te udam mult, trebuia să ai burtică. Și, pentru că acum erai un cactus fără țepi, trebuia să fii chel. Încă puțin, și îmi ajungeai la buric!!

Dar, de cinci săptămâini, nu ai mai crescut. Te udam zilnic, la răsărit, când energia e cea mai pozitivă și mentalizam mesaje de dragoste, in cănile de apă, pe care ți le turnam în ghiveci. Și am mai observat, că din a șasea săptămână, ai inceput să te usuci.
Apa era la fel de buna, ca cea de până în săptămâna a cincea și, cu o cană mai multă, în fiecare săptămână.
De ce nu mai creșteai, și, mai ales, de ce ai început să te usuci?..
Nu îmi vorbeai - pentru că înca nu erai chelul cu burtică. Iar eu nu mai eram șopârlă.

Asa că, din noaptea următoare, am inceput să stau la pândă.
Și am văzut, spre dimineață, că la ghiveciul albastru venea o șopârlă albicioasă și se înfășura, in jurul tău, ca o ghirlandă.

Șopârla-macaroană avea trupul foarte subțire și foarte lung, și piciorușele butucănoase și foarte scurte. Ea se spirala în jurul tău și sugea apă din tine. Făcea asta în fiecare dimineață, până când îți scotea tot sângele "verde-galben", și apoi pleca. Se căra cu puțin înainte să simtă miros de cafea. Știa că voi veni imediat să iți aduc apă, înainte să îmi beau cafeaua și să-mi aprind prima țigară.

Șopârla-macaroană te-a găsit și aici.
Aș pune otravă, în apă, să moară chiar când coboară de pe ghiveciul albastru - moartea ar colora-o albastră și ar fi un ornament mișto, pe ghiveciul tău - dar asta ar însemna să te omor și pe tine. Cum să omor șopârla-macaroană, fără să te ia cu ea, în deșerturi albastre?..
Numai tu ai putea face ceva.
Dar ce?