în toate căutările acceptarea
ia locul
ideilor/

atunci când renunțarea nu mai este posibilă stau pe

marginea patului și las
luminile să se stingă așa cum

speranța închide cu o mișcare profesionistă ochii muribundului/
te las să te apropii/
cade umbra de pe ventricule și aorte și tot ce mai e acolo în gaura mâncătoare de pasiuni așa cum

o furnică își lasă bârna în ochii altora/ nu mai rezistă efortului/o să fie atâta lumină dacă în mod

clișeistic

îmi vei acoperi tălpile pentru ca să nu mă poată găsi tolba cu săgeți aducătoare de slăbiciuni/voi răsări ca un zâmbet pe fața copiilor/îmi voi încărca sacul cu renunțări așa cum


făcea un erou roman trecând peste un oarecare râu o oarecare femeie

moartea e "atât de proastă de (ne) dă prin gropi"