Din prea multă
plictiseală,
tradusă printr-o
neînțelesă economie
lingvistică,
cuvintele s-au adunat
obraznice pe raftul din librărie!

La marginea universului,
exact pe sprînceana stîngă a viselor,
cărțile s-au dezbrăcat de prefață
și aleargă desculțe prin ploaia
de iluzii literare risipite.

Poetul, tot într-un colț,
de lume, însă,
visează la fata care nu mai vinde
țigări la chioșcul de ziare
și pe care, din întîmplare,
o iubise cu nepăsare
aproape vreo lună,
pe vremea cînd
el încă mai cumpăra reviste literare!


Punct și virgulă!