agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-13 | |
Îmi rup din gândul ce tace o rază de cuvânt
Cuvânt nespus cu aromă de tinerețe și vânt Și îmi ascund lacrima ce s-a lovit de cerul frânt De un curcubeu ce a deschis un nou orizont Ca să ne mângâie necunoscutul întrevăzut într-o cochilie Spălată de mări fără început, de oceane fără înțeles Există un dincolo în mine și un dincolo în tine Există un departe deasupra privirilor noastre încrucișate Tinerețea ne e pretextul de a ne întreba Și de a fi imaginea dintr-o oglindă prăfuită De lipsa unei curiozități și a unei întrebări Iubirea ne e soluția la disoluția unei mirări mai mari decât zarea Și stânca pe care ne odihnim brațul ridicat ca o continuare A unui gest neînțeles de a ridica un strop pe un pai rupt, De a lipi un nor sfărâmat în seninuri prea albastre... Stânca e universul unui suflet de copil.. al sufletului tău de copil Ce își varsă prea ușorul asupra unei priviri întunecate, Prea greul asupra unui suflet ce e prea ușor să mai rămână, Prea frumosul în cenușiul zilei în care plouă fără oprire... Iubirea ta se dizolvă în iubirea mea și lumea zâmbește ușor Mâna ta e caldă și alină...mâna mea era rece, dar nu mai suspină Să fim și noi îngeri ce schimbă noaptea în zi... Să iubim ca și cum lumea s-ar frânge fără noi... Să privim cerul ca pe bolta speranței ce o coborâm pe pământ.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate