Eșec putem numi orice insucces, orice înfrângere pe care o suferim în fața altora sau doar în fața hazardului, orice proporții ar avea acestea.
Cu fiecare înfrângere pe care o suport, moare parcă o parte din mine, din ambițiile mele, o parte care poate fi înlocuită, dar nu va mai exista niciodată. Eșecurile mele de până acum nu au fost însemnate nici ca număr și nici ca amploare dar deși amintirea unora dintre ele s-a pierdut de mult, rămâne în urmă o senzație stranie de gol care mă cuprinde în cele mai diverse momente.
Și cu fiecare greșeală golul crește. Uneori mă gândesc că va ajunge din starea de senzație în starea de sentiment și știu că acest sentiment nu poate fi altul decât frica. Ce pot să fac ca să-l opresc?
Ca să trăiesc trebuie să mă mișc, trebuie să mă lupt cu mine, cu ceilalți, cu tot ce se mișcă și se luptă, ori un om care se teme nu poate învinge, și un om care pierde lupta face umbră pământului numai pentru că răsare soarele deasupra lui, nu pentru că se ridică el deasupra a ceva.
Dar eu voi trece mereu peste greșeli și înfrângeri și voi încerca să mă ridic după fiecare. Fiecare dintre ele mă clatină sau mă dărâmă. Nu știu dacă le voi privi vreodată cu seninătate. Și nici nu vreau; vreau să mă lovească drept în față și să le lovesc din ce în ce mai tare când nu le pot evita.
Asta este lupta mea. Știu că fiecare eșec va mai adânci un pic golul și sper că va spori și forța mea de a-l suporta.