Alt drum nu am găsit, m-am rătăcit atât de rău, de cine mai poate vedea poteca pe care mă aflu, de cine mai poate sa numere clipele, de când?
Poate veți spune lașitate. Nu vă contrazic.
Aleg, cel puțin, asta pot să aleg EU. Aceasta o pot face fără să am nevoie de ajutorul nimănui. E singura potecă pe care pot sa mă abat fără sa fiu nevoită să cer ajutor, mai mereu în zadar sau prea puțin să-mi fie bine.
Aleg să părăsesc o societate în care nu mă integrez, în care stărnesc multe apelative, precum: nesuferită, antipatică, absurdă, ciudată. Și o să radeți, (altfel cum, citind testametul Mariei), aleg să renunț la a fi invidiată. Și îmi permit să vă întreb: pentru ce?
Aleg să renunț la viața mea atât de plină, nu am obosit, o ador, însă sunt prea multe alternative, ce să aleg, să-mi fie bine? Sunt ani de când nu am reușit.
Aleg să nu mai fiu, in detrimentul de a fi, acea persoană insuportabil de minunată, atât de minunatâ încât nu te poți opri să rămâi lângă ea, nu ai merita atât de mult. Acea persoană căreia iți este mai la îndemâna sa-i spui ciudată, rea, nesuferită și totuși demnă să o invidiezi. Acea persoană cu o viată atât de plină incât și demonii se-ntreabă: cum de reușesc?
Aleg să renunț la a fi personajul principal din Don Quijote, și tot eu morile de vânt.
Aleg să nu mă mai simt inutilă mie și părințilot mei.
Aleg să-mi lichidez creditele prin neplată, numai să fie lichidate.
Aleg să călătoresc în neant, știind că voi tânji după locurile nevăzute ale acestei minunate lumi.
Aleg să mă mut într-un loc, de unde nu-mi pasă dacă mi se va da termen de evacuare.
Aleg sa fiți fericiți voi toți acei ce nu m-ați cunoscut, ci doar m-ați judecat. Iar voi acei ce m-ați știut...stiti bine ca voi alege SA FIU, EU, in continuare...