Vezi Doamne, nu mi s-a terminat mirarea... mă mai minunez în fața unor situații roz-bombon cu gust de acru-amar... Trebuie s-o știi și Tu pe Laura, studenta care a luat restanța la matematici superioare cu nota șapte... Recunosc, mie matematica mi s-a părut o scară către tine... i-am admirat pe aceia care mânuiau cifrele așa cum mânuiam eu stihurile... În liceu, proful meu de mate, mă tot sâcâia să-i spun definiții, după ce umpleam două table cu rezolvarea exercițiilor pe care socotea el că trebuie să le rezolv eu... Nu eram însă în stare să declam definiții, le înfloream, le povesteam divagând... lucru ce nu părea a fi permis... și aproape ca nu conta faptul că știam să rezolv ecuațiile alea îmbârligate, pentru câte o definiție din asta povestită, primeam cu felictările de riguare câte un trei dolofan... mă salvau tezele și extemporalele în care nedeschizând gura să povestesc definiții, rezolbam de la coadă la cap tot ce mi se cerea. Trebuia să-ți amintesc asta, fiindcă vezi, Laura, primind felicitările mele pentru nota obținută, mi-a spus că a copiat din carte niște definiții și gata și-a luat restanța.
Ar trebui să nu mă mai mire nimica... să constat că se poate și așa... "Cum adică ai copiat din carte, ce poți copia la matematică?" - am întrebat eu și mirarea experienței mele de viață... "Aveți cărți cu probleme rezolvate? - am continuat să-mi exprim mirarea și bucuria față de ajutorul pe care îl poți avea ca student în aceste matematici superioare?" "Nu, dragă,, noi nu știm să rezolvăm probleme și exerciții, noi avem doar teorie, n-am avut vreme să copiez tot că aș fi luat zece..."
Și uite, pe carnetul meu de student n-am împușcat nicio notă sub zece... și n-am copiat la nici un examen nimic... am scris numai ce-am avut în cap, povești de povești, că de facultatea mea nu avea nicio cifră.
Și mie îmi era teamă de matematică... daca aș fi știut cum se mănâncă azi matematica aș fi fost cu siguranță doctor în matematici superioare și inferioare...