Ziua inainte de a 20'a toamna Duminica, 22.10.2000



"Apropie-te inspiratie...!!! Vino...!!! Nu-ti fie
frica...!!! Naste in
mine acea
dorinta, uneori subreda si invechita de a scrie, de a gandi,
de a medita, de
a visa, de a trai o realitate a unui alt timp, a unui alt
moment, a unei
alte vieti...!!! Timpul a devenit de la o vreme pentru mine
o scurgere
fantasmagorica a propriei mele vieti, a propriilor mele
amintiri, a lumii pe
care o urasc...!!! Departe sunt acum de sacrul copilariei,
departe sunt acum de

sacrul interior; "spatiu", "timp" sunt doar denumiri fara
inteles pentru
mine...!!!
De ce se zbate oare lumea intre doua lumini...??? De ce
se zbate oare lumea

intre doua visuri absolute...??? Oare sa fie cautarea un
scop...??? Cautarea
cui, al
carui lucru, al carui sentiment, al carui vis...??? Sunt si
eu oare in aceasta
glota...??? Sunt si eu robul unei iubiri false, a unei
singuratati fatale, a
unei
jungle virgine a cautarilor amagitoare...???
Dupa o noapte lunga a viselor nefaste, trezindu-ma de
dimineata, sunt oare
condamnat la o noua ingropare intr-un somn al
diminetii...??? Suntem oare
condamnati sa nu asistam niciodata la acea nastere de zi cu
zi a luminii...???
Suntem oare condamnati sa traim mereu intre doua morti,
intre doua plecari,
intre doua intunericuri, intre doua spaime, intre doua
lacrimi...???"


Am gasit a 20'a toamna Luni, 23.10.2000





"Traim alaturi de vise, traim alaturi de o alta
viata, dar continuam sa
cautam. Uneori cautarea isi atinge scopul sau relativ...
Insa disperarea
finalului, mai presus de orice, este o cautare a unei noi
cautari si a unei
noi disperari in acelasi timp, al unui nou ciclu nesfarsit
al vietii noastre
fara rost... Navigam pe un fluviu de lacrimi ce nu are guri
de scurgere
intr-un anumit ocean sau intr-o anumita mare, navigam la
nesfarsit spre
obscuritatea diminetii sub povara unei vieti, spre
disperarea cadentata a
noptii, sub povara unei alte vieti...!!!"


Marti, 24.10.2000


"Atat de mult urasc aceasta scurgere fiziologica
ireversibila a zilelor,
aceasta apropiere inevitabila a intunericului; atat de mult
imi doresc sa
ating cat de curand lumina, sa imbratisez cu bratele si
inima-mi deschise
acea sfanta explozie fotonica...!!!
Ingenunchez langa mormantul fericirii si privesc cum stelele
saruta noaptea,
cum luna se inconvoaie sub adierea intunericului tacut...
Celule intunecate se
amesteca cu celulele ce-mi compun organismul, noaptea ma
asimileaza, ma
descompune... Si iar se naste o viata si iar acest reflex
metabolic ma apropie
de lumina...!!!
Ce aproape sunt acum de tine...!!! Ce dulce este energia
pe care mi-o
daruiesti...!!! In drumu-mi catre tine un rau imi insoteste
pasul ce se cufunda

in moalele petalelor de flori... Iar cerul este atat de
albastru si de senin
caci doar zbaterea de aripi a vreunui fluture sau trecerea
nestingherita a
vreunei pasari propaga aroma unei umbre solitare pe
obrazu-mi binecuvantat
de soarele divin...!!!
Sunt indragostit, sunt fericit, ma nasc din nou,
zbor...!!! Atat de aproape

sunt de taramul acesta nefiresc al sentimentelor...!!! Cat
de relativa dar
totusi
familiara mi se pare aceasta apropiere a departarii... Ma
cheama la tine
culoarea florilor, mirosul ierbii dupa ploaia de primavara,
susurul ghetii
care se topeste luand uneori formele unui grotesc glaciar
misterios...!!!"



Miercuri, 25.10.2000



"Mi-e sete..!!! O implozie care aduna celulele-mi
obosite sub carcasa
aceluiasi mormant de carne, ma arunca iar in tortura
obscurului, a
banalului...!!! Si setea aceasta care-mi arde
intestinele...!!! Dau la o parte
patura care mi-a fost balsam in noaptea desfatarilor
frigului, a somnului, a
iubirii, a intunericului, a singuratatii... Ochii-mi ramasi
peste noapte opaci
in linistea fluidica a intunericului, primesc ca pe o
tortura cascadele
fotonice ale luminii, care mi se izbesc violent de iris
provocand o
hemoragie a arterelor oculare, inrosindu-mi privirea,
inchegandu-se in
plasma gandirii-mi si a simturilor intunecate de profunzimea
noptii...!!!
Instinctu-mi de conservare se manifesta instantaneu printr-o
actiune asupra
draperiei care aduce in camera o noua obscuritate
crepusculara... Si aceasta
sete ce ma dezhidrateaza...!!! Zbuciumul indepartat al marii
si tipatul in
cautare de hrana al pescarusilor imi redeschid ferestrele,
ieri inchise, ale
frontalitatii cu sentimentul cautarii, al cautarii de
TINE...!!! Ce dor de
frumos
imi inunda sufletul, ce dor de nostalgie, de romantizm...
Cat de aproape imi
esti, dar cat de departe totusi...!!!
Si iar si iar eternitatea banala a realitatii imi sfideaza
rabdarea, ma
arunca in stramtoarea plictiselii... Si ce sete imi
rascoleste fiinta...!!!"



Joi, 26.10.2000





"Ce liniste apasatoare s-a lasat deodata in
jur...!!! Rugaciunea din
singuratatea-mi melancolica a infinitului pelerinaj catre
tine, proiecteaza
parca perspectiva unei impacari cu dimensiunea-mi
sufletului, cu
substraturile constientului... Parca se naste in mine o noua
rezonanta, acea
rezonanta pierduta in copilaria-mi atat de indepartata acum,
a melodicitatii
spiritului, a acestei incantari a sufletului, uitata de mult
- FERICIRE...!!!
Ma imbrac in graba incercand sa-mi stavilesc aceste
sentimente care in ciuda
unui inceput optimist pot avea numai un final
dezamagitor...!!!"



Vineri, 27.10.2000


"Dar oare mai conteaza acum finalul...??? Este oare
dezamagirea mai
frontala
decat frontalitatea mortii...??? Suntem oare mai supusi
dezamagirii decat
mortii...???"




Sambata, 28.10.2000





"E seara... Finalul unei zile insorite imi arunca acum
in geam stropi reci

de ploaie... Frunze vestejite, gonite de vantul ce s-a
starnit odata cu
ploaia, se lipesc de geam pentru cateva clipe, implorandu-ma
parca,
rugandu-ma parca ceva; dupa care, luate de ploaie, obosite,
zgribulite de
frig, de vant, de timp, se indreapta spre pamantul care le
primeste cu
pasivitatea unui zeu indian ce-si asteapta jertfele...!!!
Oare sunt constient de acest gand ce mi s-a infiripat in
minte...??? Oare sunt
adevarate aceste doua lacrimi ce se scurg pe chipu-mi
impietrit de
tristete...???
Oare asa de injositoare este moartea...???
Ma gandesc la tine...!!! Prin desimea ploii zaresc ochii
aceia de care m-am
indragostit...!!!
Cat de departe se naste ploaia de pamantul pe care-l cauta
pentru a-i fi
mormant, si cat de repede il gaseste...!!! Sunt de acord sa
te gasesc si apoi sa

mor...!!!"

Duminica, 29.10.2000




"Te-am cautat ziua intreaga colindand strazile pustii
binecuvantate de
umbra copacilor...!!! Mirosul imbatator al florilor de tei
mi-a insufletit
speranta ca astazi te voi gasi, privirea-mi istovita de dor
se va inneca in
privirea ta, bratele-mi imbatranite de singuratate te vor
imbratisa, iar
ploaia florilor de tei ne va conduce ca un fluviu infinit,
spre taramul
iubirii...!!!"


Luni, 30.10.2000




Cautatori rataciti ai fericirii isi impartaseau
singuratatea cu mine,
privirile lor pierdute in desimea gandurilor imi rascoleau
sufletul... Acea
durere de pe chipurile lor se rasfrangea asupra echilibrului
meu interior...
Incercam sa neutralizez aceasta tristete gandindu-ma iar la
tine,
vizualizand iar acei ochi, acel chip, acel trup de care m-am
indragostit, si
iar si iar asemanandu-te, si iar si iar mana mea pe umarul
pe care-l credeam
al tau, si iar si iar acei doi ochi mirati, reflectandu-se
sub forma unui
semn de intrebare in privirea-mi dezamagita...!!! UNDE
ESTI...??? Si ce lacrimi

cerne cerul pe mormantul fericirii langa care a ingenunchiat
iar intreaga
lume, alaturi de mine...!!!
Simt, esti atat de aproape...!!! Raul ce insoteste pasu-mi
sarutat de flori iti

reflecta deja forma, stralucirea, caldura... !!!


Marti, 31.10.2000




Azi m-au trezit bataile in usa ale unui prieten...!!!
M-am supus fara
riposta
zgomotului, iar ceea ce peste noapte a fost vis, s-a
spulberat sub ochii-mi
invadati de lumina, in milioanele de culori ale
realitatii... Solitar in
camera-mi calatoare printre misterele noptii, imi doream
acum parca, mai
mult ca oricand, un partener, un confident al iubirilor, al
cautarilor, al
viselor desarte. Cat de mult as fi vrut ca tu sa fi in locul
prietenului
ce-mi batea in usa...!!!
Bine-ai venit prieten drag...!!! Nici nu-ti imaginezi cata
nevoie aveam de
tine...!!!
Nici nu-ti imaginezi cata nevoie aveam de tine pentru a-mi
alina durerea,
pentru a-mi stinge dorul, pentru a-mi fi umarul pe care sa
plang...!!!



Miercuri, 01.11.2000





Pentru cateva ore am uitat de tine... Eram departe
de tristete, departe
de
dureri, departe de lacrimi, langa cineva drag. Ce repede a
trecut ziua...!!! Din

nou o noapte singuratica ma asteapta la marginea lumii...
Sunetul tunetelor
prevestitoare ale unei noi ploi acoperea vocea muezinului
care rostea
chemarea la rugaciunea de seara... De departe, dinspre
rasarit, sau poate
apus, se apropiau nori plumburii, aruncandu-si furia asupra
lumii...!!!




Luni, 06.11.2000



Noaptea nu am putut dormi...!!! Dorul de tine ma
astepta iar la portile
noptii...!!!
La acest dor s-au alaturat si fortele naturii ce dominau
inca o data peste
singuratatea umeda a strazilor...!!!
Lupta cu vantul ce-mi spulberase geamul in mii de bucatele,
m-a adus fara
pic de somn pana spre dimineata... A devenit viata
plictisitoare sau este doar
o traire de moment...???


Marti, 07.11.2000


Sarut cu dor petalele de flori,
Intind o mana catre infinit,
Ce-aproape-mi este sufletul de nori,
Departe, soarele a rasarit...!!!


Miercuri, 08.11.2000



Ce copilareasca mi se pare astazi strofa pe care am
scris-o ieri...!!!
Nonvaloarea se devalorizeaza pe zi ce trece... Ceea ce ieri
era o viata,
astazi este un chin, maine va fi o moarte banala, un fapt
divers, o regasire
mult asteptata, dar de data aceasta finala si fatala... Ma
intreb, oare
moartea inseamna sfarsitul si celui din urma neuron...???


Joi, 09.11.2000



Astazi incerc sa reflectez la amplitudinea si
complexitatea sentimentelor
ce
ma coplesesc, ma incarcereaza, ma tortureaza... Iubesc...!!!
Da, iubesc atat de

tragic si de nevindecat... Ce dor imi este de tine...!!! Ma
gandesc la tine, si

aroma mirosului tau imi inunda narile, plamanii, sangele,
creierul, si cat
de mult imi amplifica iubirea, dorul de tine...!!! Te iubesc
si te caut, te caut

si te iubesc..!!! Ingenunchez lasandu-mi privirea inundata
de lumina
crepusculara a soarelui ce se afunda ca intr-o sinucidere
hugoniana in
valurile inspumate si salbatice ale marii... Imi sterg cu
dosul palmei
lacrimile ce-mi aluneca pe obraji... Oare sa fie atat de
puternica aceasta
dorinta incat sa te vad iesind din mare, pasind tandru si
gingas catre
mine...???
Esti atat de aproape incat te pot atinge cu degetele, iti
pot mangaia parul,
iti pot simti respiratia feciorelnica, iti pot intampina
privirea calda si
usor ironica, si... e iarasi dimineata...!!!