agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-28 | |
Erai printre nori și un înger ce nu putea sa zboare te-a tras pe pămant.Și pentru ca iubesti toti ingerii te-ai lasat tras încet,încet,pe nesimțite de acesta.Un înger orb de lumină uitată..
Odată ajuns pe pământ după ce ai făcut câțiva pasi pe pavajul rece,tălpile au început să sângereze.Nu erai obișnuit cu pietrele...Ființa ta era mai obișnuită cu rugăciunea și zâmbetele frumoase de călugări isihaști.Atunci de durere ai încercat sa zbori din nou.Înaltul cerului iti arăta,zi de zi,un gol prea mare după pașii tai pe pămant.Cerului întotdeauna ii lipsesc îngerii săi.Pe pămant doar gol și nașteri de demoni în pustiu... Încă încerci și pentru că ai iubit atât de mult îngerul orb îi dăduseși aripile tale și dar de minune și inimă caldă... Zilele treceau și lumina ce l-a apropiat pe înger de tine împreună cu lumina pe care o căutai tu era din ce în ce mai iluzorie,de negăsit.În locul ei trecutul,negura orbirii guverna minute si ore.Rămâneau secundele pentru un zâmbet.. După lungi bătălii cu noi înșine tot ce mai ramasese era lumina din noi.Era singura alinare și singura putere care-ți mai rămăsese pentru a iubi îngerul orb. În rest ochii triști,fără lumină spun povestea iar și iar celor ce știu să privească. Undeva printre stele mai există aroma de inocentă,strangerea caldă de mână si sărutul.Acel sărut! Iar acele lacrimi ce au căzut odată asemeni picăturilor de sânge fiind din inimă au sfințit-o iar momentul acela a rămas in veci mărturie... Dacă nu știai aripile unui înger sunt pline de magie.Odată ce îngerul orb le-a avut din nou din ele au curs lumină. Un ultim dar de printre nori.Atunci îngerul a putut să vadă.I-a luat ceva timp să se obișnuiască din nou cu lumina,dar in cele din urmă a vazut. Lacrimile ce cad din suflet sunt mai dureroase decât orice lovitură iar tăcerea face mai mult zgomot decât o mie de țipete în zadar.Să nu poți avea parte de lumină când tot ce ești e lumină e un chin. Explozia din inimă e un dar dumnezeiesc.Iubirea izbavire.Îți dau o aripă. Atât mi-a mai rămas... Într-o lume în care e frig în afară si e frig înăuntru,să zburăm din nou!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate