Motto: “ Gustul nu se discută “, dar poate fi cultivat.

Când este vorba de artă, când este vorba de știință, semnul dăinuirii strălucește doar pe fruntea celui care purcede la drum, când ceilalți se retrag la răcoarea bunăstării, japca pravilită.

Este atâta ură strânsă, atâta invidie, atâta prost gust pe terra, încât, omului de caracter cu știință de carte îi ramân, pentru redresarea liniilor convergente, doar două alternative: să scoată aria argumentelor la îndemâna a tot ce este de bun augur, și doi, să urce în turnul de fildeș, nu înainte de a semăna lucrul pozitiv. Orice altă măsură de conservare a celor doi piloni ai oricărei societăți, adică elongația, și respectiv, omul de litere, omul de știință cu ștaif, este supusă în mod discriminator pierzaniei. Prin turnul de fildeș înțeleg restaurarea respectului față de omul cu știință de carte. Este primul pas ce urmează, așezat în ordinea, regula necesarului. Nu numărul de cărți publicate dă măsura valorii unui autor, ci substanța primară care le premerge; încorporez aici: cu respectarea gramaticii limbii în care sunt scrise. Pentru radicalul de funcție al contragreutății, găsesc suficient exemplul Socrate. Dincoace, ca și dincolo de inerentul ocazional al grupurilor de interese, primează imersiunea; orice, diferit de cama inefabilului s-a dovedit a fi sosie. Ori, deschiderea, nu de mixtură duce lipsă pentru a se autentifica. Cuvântul este ca și bobul de grâu: înainte de a fi scris, trebuie văzut dacă este roditor.

Este dovedit pentru oricine, indiferent de palierul cunoașterii pe care se află, aritmetic este dovedit, că, fără a avea habar de trinitatea umană: sens, direcție, cult, rațiunea rămâne fără acoperire, și ca geneză, și ca proiecție; lucrul mărunt, deci, nu trebuie escaladat, însumarea la întreg reclamând părți constituite în căci, fără alternativă: căci, pentru a deferi adevărul, nu trebuie să ne îndepărtăm de noi.