Gloria anilor ’30 a însemnat nu numai dezvoltarea spectaculoasă a arhitecturii orașului București, supranumit ‘Micul Paris’. Întreprinderile mici și mijlocii abia răsărite, precum și breslele meștesugarilor și artiștilor de tot felul, au atras ca un magnet mii de oameni din toate zonele țării, capitala având efervescența unui oraș european. Fără bani de la guvern și fără fonduri europene, societatea românească a născocit cele mai diverse meserii și apucături care s-au păstrat până la aderarea noastră în UE. Cele mai vechi dintre meserii, existente de mii de ani, cea de plugar și de curvă, aduceau venituri la bugetul țării în mod distorsionat.
Ce era de făcut?
Țăranii oricum produceau grâne pentru bătrânul continent, România fiind atunci grânarul Europei. În schimb, infrastructura bordelurilor era doar un proiect pe așternut. Acest lucru, nu a oprit-o însă pe ‘Antreprenoara Ionescu’ să-și deschidă o afacere împreună cu Miți Vasilescu. La Hotelul Minerva nr. 3 din București, puteai sta de vorbă cu Ioneasca, în vederea eliberării unui abonament. Cu cartea de abonament în buzunar, ‘Valabilă la D-șoara Miți Vasilescu’ plăteai anticipat 50 lei.
‘Noaptea întreagă se socotește 2 Numere. La mai multe numere se face rabat. Cu stimă. Antreprenoara Ionescu.
Nota Bene: Duminica și sărbători visitele se primesc dimineața din cauza aglomerației’.
Bugetul țării era unul realist în acei ani, ‘2 Numere’ ale lu’ tanti Miți fiind în echilibru perfect cu chintalele de grâu produse de țăranul român.
Iată un exemplu de succes în afaceri. Afaceri europene.