- Ce a însemnat pentru Dvs., "Cazul Paul Goma și care au fost repercursiunile suferite?

Cazul "Paul Goma-Viața Românească-antisemitism", din 2005, la 15 ani de la Revoluție, sau lovitură de stat (depinde din ce perspectivă privești istoria României)a fost momentul ce a deschis ochii scriitorilor români, ce au văzut în acel moment adevărata lume în care se aflau.
El a fost totodată și un examen public moral, atrăgând atenția lumii asupra lipsei de solidaritate a scriitorimii române în fața unei agresiuni a mai puternicilor zilei (fie ei din U.S.R.), ce încălcau în mod brutal un drept fundamental, libertatea de exprimare.
Faptul că N. Manolescu, noul președinte al U.S.R. este un practicant abuziv al corectitudii politice în România, profitând și de functia în care se află, a fost pentru mine cea mai mizerabilă realitate ce mi-a fost dată trăirii.
Prin ceea ce a făcut N. Manolescu și-a dat arama pe față, scopul ultim al acestuia fiind parvenirea. A eticheta drept antisemite pagini de jurnal literar, incomode ce e drept, în care sunt expuse opinii ferme legate de Israel și în care este criticată atitudinea fără clarviziune a scriitorimii române ce l-a trădat pe Paul Goma, în frunte cu N. Manolescu, imi pare condamnabil.
Că trăim într-o lume în care eticheta de antisemit este o anatemă comprmițătoare, e o realitate crudă.
Azi se știe că Manolescu a folosit "cazul Goma" drept trambulină pentru a fi promovat drept ambasador U.N.E.S.C.O., la Paris (dosarul acestuia fiind blocat o bună bucată de timp tot pe fondul unor acuzații de antisemitism, false dealtfel).
Singura mea "vină " a fost aceea de a-l publica pe Paul Goma, făcându-mi datoria am fost forțat să imi dau demisia!
Atenție, un Paul Goma interzis în toate publicațiile ce apar sub egida U.S.R.! Este inimaginabil. Până când nu îl vor repune în drepturi pe P. Goma, această instituție va rămâne necredibilă. U.S.R.-ul fiind viabil încă, datorită rolului sindical.
Între timp a fost parașutată la "Viața Românească" o conducere pe placul lui N. Manolescu, exclusivistă, previzibilă, intrată în rând. Revista devenind "proprietatea personală" a lui Nicolae Prelipceanu. Degradantă viziune.

- Care sunt viitoarele planuri publicistice ale lui Liviu Ioan Stoiciu?

La 57 ani eu nu mai am viitor, în mod cert dacă aș fi mai tânăr aș apuca calea străinătății, să îmi caut norocul. Chiar dacă sunt strict legat de limba română. La sfârșitul lui 2005 am publicat o antologie de versuri "Cantonul 248", voiam să îmi închei socotelile cu ea. Aceasta după ce în 2004 publicasem un volum intitulat "La plecare", prin care mă despărțeam de cunoscuți. Am ajuns în 2007 și eu tot aici am rămas........
Am în schimb sărtarele pline cu poezie și publicistică literară, am proză și teatru, Dumnezeu știe dacă voi mai publica de aici înainte vreo carte......sincer, nu mă mai interesează.
În 2006 am publicat un volum de versuri din copilăria mea "pam-param-pam (adjudu vechi)",poeme și grafică - nu interesează pe nimeni. Sunt dezorientat, în România nu se mai citește literatură, cu atât mai puțin poezie: pentru ce să mai publici?
Din 2005 am abandonat ziaristica, pentru a fi sigur că nu devin un mercenar, independența mea nefiind pe placul actualei mafii din presa cotidiană din România.
Azi mai țin din inerție câteva rubrici originale la reviste literare.
Las zilele să treacă și scriu, citesc; altceva nu știu să fac.