agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2344 .



Discuție cu Doamna!
personale [ Gânduri ]
proză

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Gab Mari ]

2006-05-08  |     | 



De ce oare atunci când credeam că m-am liniștit, disperarea își arată colții?
Într-o zi am stat de vorbă cu Doamna! Doamna Morții! Dar mi-am spus că sunt prea lașă ca să-mi iau viața....
- Nu-ți trebuie curaj să mori ci curaj să TRÃIEȘTI, mi-a spus ea zâmbind cu buzele albe și înghețate. Mușcă viața! Rupe o bucată din ea așa cum faci cu mărul... Da! Mărul acela al Evei.... Trebuie să-i simți savoarea curgându-ți pe gât și intrând în inimă prin pielea încinsă de mângâieri meschine.
A plecat lăsând în urmă o dâră subțire de fum;
N-a vrut să mă ia cu ea... Avea alte planuri cu mine...
Și eu... mi-am reluat traiul; m-a lăsat să mă târăsc cu unduiri reci de șarpe prin mocirla destinului. Să-mi învelesc trupul în cercuri de fum; să - mi aprind o țigară și să-i privesc arderea în cenușiul dimineții de iarnă.

Mocirla în care trăim ne murdărește treptat, dar nu ne putem desprinde, ne afundăm tot mai mult, agățându-ne unii de alții zdrobindu-i pe cei slabi, lovindu-ne pe noi.

Mă întreb dacă Doamna Morții mi-a luat sufletul atunci când a plecat.
- Nuuuuu se aude un suflu ca un ecou.
- A! Deci ești prin zonă, mă pândești! Așteaptă, tu!
- Să mori însemnă să dormi, Atunci de ce se împotrivește lumea morții.... ? mă întreabă ecoul.
- Nu știu, dar acesta-i un citat vechi Doamnă! Și eu am de gând să trăiesc. Și-am să-mi spun rugăciunea.

O rugăciune puternică către cel mai puternic:

Ocrotește-mi Doamne pașii pe cărarea destinului. Pune-ți mâna TA puternică pe umeri, atunci când durerea mă v-a copleși. Adu-mi VIAÞÃ în viața mea.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!