agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-05-10 | |
aproape nu se mai vede cenușiul sinucigaș al cerului obosind de februarie
îmi pare că vin înspre aceeași speranță cărămida ei da - cărămida dizolvată în ceața uimirilor mele despre tine mă întreb încă privind mângâierea ta ca pe-o poartă palma ușor umedă a amiezii cu mine într-o pasăre atât de fricoasă discursurile mele se revarsă orbind minunăția aceasta de mișcare uit să-ți spun despre veverița topindu-se în pamântul atât de fluid al unei viitoare posibile și nepăsătoare ierbi așezatele noastre obiceiuri cu care ne îmbrăcăm de bine de rău atingerile radioul turnând în urechi ceruite de ger știrile calde fierbinți alunecări în istorie deplasabilă argilă fluid dizolvând moartea veveriței de peste zi pe lânga imobilitatea mea copilărie chemată de lacrimi care vin așa de ușor ce pot să-ți spun decât articole din ziare minune de cald desfăcându-mă doar eu vin eu sunt cel care bântui lumile acestea de ani și ani fotografii de demult dând la o parte pereții undeva în spatele nașterii tale noaptea înconjurându-mă cu cabernetul ăsta amărui și vocea de la masa alăturată chelnerul care-mi spune că nu am voie mai mult să scriu să stau să beau vin roșu să te aștept așa e regula îmi răspunde la uimirea mea rugătoare se poate trage de înțeles ca de un evantai frumos colorat adus de prin magazine pentru turiștii grăbiți să îndese în buzunarele batrâneții tabele cu amintiri eu nu se poate sa fiu curgător ca un funcționar ordonând zilele marginea noastră-i de iarbă adâncul de hârtie încropim filtre de apărat nemișcarea într-o uimitor de neînțeleasă revenire la nimic o să-mi spună unde sunt când nici măcar nu mai știu cum să-ți spun că nu spun. brațele tale ce încă mă țin nevrând să-mi împiedice fuga de zi cu zi când o mână m-ar putea trage înapoi nu pleca nu azi și nu mâine și va fi seară și va fi dimineață și va fi zi
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate