VISE

Un vis poleit cu aur

Visele!!...
Ce sunt ele???...
Niște iluzii! Sau poate niște realități închipuite!
Cum sunt ele?
Alb negre? Colorate? Sau poate…poleite cu aur!!!
Pui capul pe pernă. Te cuprinde un val de întuneric. Urmează o mreajă de culori, după care un peisaj. Un peisaj feeric!!! În jurul tău sunt toate poleite cu pulbere de aur. Călătorești prin vis și brusc deschizi ochii și vezi o cameră cunoscută.
A fost doar un vis. Un vis poleit cu aur….


Un vis de gheață


“ Mami, am visat urât…”
Asta spune un copilaș speriat de un vis cu monștri și balauri. Sau de un vis cu bătăușul școlii. Sunt multe tipuri de vise urâte…de vise de gheață.
Te uiți la un film de groază și mănânci pizza. Te duci la culcare și strângi ursulețul în brațe.
Adormi.
Întuneric.
Frică.
Suspans.
Un monstru cu trei capete și…puf!
Ochii unui urs brun, lumina unei lămpițe roz și un pat moale.
Nu a fost decât un vis de gheață…un simplu vis de gheață!!!



Doar senzații

Există multe vise ciudate, ca niște previziuni. Sunt mai mult senzații decât imagini.
Adormi în întunericul nopții. Dintr-o dată te cuprinde frigul, spaima. Te cutremuri din cap până în picioare. Simți că te vei cufunda în somn, dar nu poți, pentru că deja dormi. Auzi o voce subțire, tremurătoare, care te strigă disperată și care te cheamă undeva, în întuneric. Dar tu nu o asculți.
Te trezești ușurat că au fost doar senzații. Dar unde au fost imaginile?
Nu au fost.



Un mijloc de transport cu ochi galbeni

Așteptam cuminte în ceața dimineții. Urma să merg într-o excursie ciudată. De unde știam???
Din ceața deasă s-au ivit doi ochi galbeni, cât două farfurii. Era un autobuz. Am urcat. Un urs mi-a oferit niște mure date prin miere. Au fost delicioase.
Am ajuns într-un loc întunecos.
-Ce...ce este asta? am întrebat.
-Lumea nostră, au răspuns niște animale.
-De când sunteți aici?
-De la începutul imaginației tale. Þi-ai imaginat pe rând toate astea.
-Care... astea???
-Lumea noastră!
-Care... lume?
-Nu-i poți vedea frumesețea, fiindcă nu ți-ai imaginat și un Soare care să lumineze acest tărâm. De asta ești aici, pentru a ne lumina lumea aceasta minunată.
-Nu vi se pare că un Soare e demodat?Voi face altceva. Îmi voi imagina un Diamant albastru.
De atunci, lumea lor e luminată de raze albăstrui.



Leul înaripat


Era întuneric...nicio rază de lumină. Se auzea doar un șuierat ascuțit...care s-a oprit și el. Un vânt rece mi-a înghețat șira spinării. A urmat...doar liniște...o liniște de cleștar.
Am făcut un pas. S-a auzit un sunet asurzitor de oglindă făcută ciobulețe: spărsesem liniștea!!!
S-a ivit luna, s-au ivit copacii...s-a ivit un lac sinistru. Mă simțeam de parcă eram în altă lume, în preajma unui rău de neînchipuit, un rău gata să explodeze la o simplă răsuflare. Mi-era frig și frică. Reflecția lunii părea sinistră în apa tulbure, aproape neagră, a lacului.
Deodată, am auzit un sunet ...un sunet cald, plin de speranță. Dintre copaci s-au ivit, mai întâi doi ochi argintii, scânteietori, urmați de corpul unui leu...un leu alb...uriaș. M-am apropiat ușor și i-am mângâiat coama argintie. Era...cald...era viu ...era bun. A scos un răget blând, desfăcându-și aripile uriașe, pe care nu le observasem de la început...două aripi mari, protectoare, cu pene argintii, la fel ca și ochii și coama. Leul strălucea acolo, în fața mea.
M-am urcat pe spatele lui. A începutsă bată din aripi și s-a înălțat dincolo de Întuneric, dincolo de rău. M-a dus deasupra Soarelui care răsărea dintre nori. M-am liniștit și... am adormit....
....m-am trezit în patul meu. Am recunoscut veioza, pătura, biroul.
Un vis....să fi fost doar atât...?...
Atunci de ce aveam în mână o pană argintie, ce-mi dădea parcă putere ?...