Lolin, în trecerea ei
a distrus toți lotușii
o cădere de timp dus acum în uitare.
Fără de sevă și umbră
din ochii mei uscați de gânduri
se prelinge o lacrimă la zidul plângerii
fertilizare, o germinare lăuntrică
arc de fluture întins peste celulă
Prind o altfel de mână întinsă
o forță ce poate construi Ierusalimul
înconjurând plângerea cu lacrimi uscate pe timp
alaltăieri e plecat dincolo
ieri, l-am strivit și pus în coada cometei
așa îi plăcea lui, o trecere în toate parfumurile
azi îl trăiesc pentru mâine
la umbra și seva mânii întinse…
Lolin a ars toți lotușii
bucuria regăsirii de sine.