agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-02-25 | |
Ce tăcută și liniștită este marea,
Nici valurile nu se mai aud deloc, Doar glasul blând al soarelui ce se scufundă-n mare, Se-aude, adiind; ușor. Ce liniștită e durerea ce scurmă în suflet Parcă nu mai este așa de aspră Parcă vrea să schimbe, felul; De-a chinui, o inimă măiastră. Și vântul vorbește cu marea, Despre fratele său, timpul Și inima, semilună-n lac A adormit lângă malul, copil drag. Sărutul e timid și-ar vrea să fugă Atingerea e molatică și blândă Dar trupurile de nisip-albastru, Sunt pline de spuma, valului stâncă. Nisipul blând și erotic oferă lumină, iubirii Clipele sunt dulci și pline de spumă, Trupurile sunt bărci; făr stăpân la provă, Ghidându-se dupa mângâiere, undă. Atinge erosul iubirii, semiluna Iar glasul pasiunii, atinge nebunia Ce se dăruiește pe nisip albastru Unui astru, înger al vocii,glasul. Ce liniștit e sufletul acum, După ce-a primit: Valuri de săpun - Și trupurile dorm ușor Pe fine și blânde, creste de zori. Ce liniște e acum pe plajă Valul a fost spumă albastră Dorm inimile albe pe nisipul din mare Alături de soarele, ce naște din nou; Pe cerul, ce a prins din nou culoare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate