Marele Rege Dariu.
al unui mare Imperiu
îl numi la conducere
pe Daniel, cel cu multă pricepere
cu duh înalt și cu suflet drept
pe Daniel, cel mai mare profet
al Vechiul Testament.

Nu s-a găsit altul la fel ca el
om înțelept și mai iubit de Dumnezeu
Tainele Cerului, dezvăluind cu milostivire
tuturor din întreaga împărăție
răstălmăcind toate visele
dezvăluind toate vedeniile
și iscusit în toate lucrările
când a întrebat împăratul
nu s-a găsit ca el, nimeni altul.

Văzând satrapii,
cei căzuți în patima mândriei
toate căpeteniile împărăției,
îngrijitorii, dregătorii,
sfetnicii, și cârmuitorii
au căutat să afle ceva să-l pârască
dar n-au putut să găsească
nici un lucru vrednic de mustrare
pentru că el era credincios
și nu se găsea în el nici o greșeală

Însoțiți și de toți vrăjitorii
și în stele, toți ghicitorii
zavistuindu-l pentru această cinstire
punând la cale o aspră uneltire
sau dus cu mare zarvă, vorbind viclenește :
- Împărate Dariu, veșnic să trăiești!
Maria ta, bine ar fi ca o vreme de 30 de zile
lumea toată din întreaga împărăție
să nu se închine nimănui
altcuiva, decât ție!
Să se dea o poruncă împărătească,
însoțită de o aspră oprire,
care să spună că oricine
în timp de trei zeci de zile
va înălța rugăciuni către vreun dumnezeu
afară de tine, Marele Împărat
va fi în groapa cu lei aruncat.

Regele Dariu a fost încântat
de această închinare, și-a aprobat.
abia când a aflat i-a părut rău
auzind că este vorba de înțeleptul său.

Când a aflat Daniel
că porunca s-a iscălit
a intrat în casa lui și credincios cum era
a continuat să se roage zilnic în casa sa
de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga
și pe Dumnezeu, mai mult lăuda.

Ei, tocmai asta așteptau, văzându-l
s-au dus degrabă la rege, pârându-l :
« Măria Ta, cineva îți încalcă porunca
trebuie pedepsit fără milă, imediat”.
Soldații plini de ură, l-au luat
pe Proorocul Daniel și l-au aruncat
în groapa adâncă, unde
erau ținute fiarele flămânde
lei sălbatici și înfometați
cu trupuri umane, fiind alimentați
dregătorii, gura gropii au sigillat
și să se culce în noapte
cu liniștire au plecat
mulțumiți că, în sfârșit
de Daniel au scăpat
știind că, nimeni dintre cei aruncați
din gura leilor, nu mai puteu fi salvați.

A doua zi, venind, dimineață
Regele Dariu a dat satrapilor povață
să fie scos trupul său, fără viață.

Dar, ooo !... ce minune!
din întuneric, glasul lui Daniel se aude
de pe fundul acelei gropi
și dintre colții acelor sălbatice fiare
să fie scos Profetul, afară
i s-a aruncat o franghie
și lângă tronul împărătesc
din nou Daniel, tot mare profet să-i fie.

In fața acestui divin semn profund
Regele Darius a recunoscut:
- Daniele, slujitorul meu
Mare este Dumnezeul tău
și tu ești robul Său !
în tine văd, acum, o minune
cum ai scăpat
din gura acestor fiare, nevătămat?

Daniel a răspuns:
- Măria ta, veșnic să trăiești !
Dumnezeu, Cel ce vede toate
a văzut că sunt drept,
credincios și nevinovat
și că pe nedrept
pieirea mea s-a căutat
fără nici o vină am fost pedepsit
de aceea, de mine
Dumnezeu s-a milostivit.
pe Ingerul Său mi la trimis
și El, gura leilor a închis.
care nu mi-au făcut nici un rău,
mare slavă să-I dăm
numai lui Dumnezeu.

Dându-și seama
că acesta este Adevărul,
marele Rege Dariu
vrând să facă dreptate.
leilor au dat de mâncare
pe toți conducătorii
și pe toți dregătorii
care complotaseră
împotriva profetului
iar fiarele ce abia au așteptat
s-au repezit asupra lor neîntârziat
și pe nevestele lor și pe copii i-au sfâșiat.

Împăratul în Lege a însemnat:
„Lucrul acesta este adevărat,
eu m-am mâhnit foarte
de Daniel condamnat la moarte.
dar poruncesc de acum
că, în toată întinderea împărăției mele
oamenii să se teamă și să se înfricoșeze
de Dumnezeul tău Daniele.
căci El este Dumnezeul cel viu
să-L cunoaștem, acum
cât nu e prea târziu!
că El, veșnic dăinuiește !
El izbăvește !
El mântuiește!
El face semne și minuni !
Dumnezeul cel veșnic
în cer și pe pământ
și stăpânirea Lui
nu va avea sfârșit”.