Stau aici, in ochii goi, si plang fara sa mai stiu de ce. Oricum poezia s-a dus de prea mult timp, nu am ascultat cand mi s-a spus ca trebuie sa continuu sa scriu. stau in ochii goi, sperand ca lacrimile o sa-mi tina de ochelari si o sa incep sa vad in sfarsit, sfarsiturile pe care le tot ocolesc de atata timp.

noapte buna..