agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-04-24 | |
- Doamne, ce nemilos e timpul !!!...
se scurge fără încetare din florile fericirii și iubirii împletite într-un buchet al împlinirii a mai căzut înc-o petală și încă se va mai desprinde iară umerilor mei, obosiți pe drum cine să le ia trista povară ? - "La Mulți Ani, Elisabeta, nu te intrista, ridică-te, continuă, nu e așa de greu, mereu, așa cum "azi" ți se pare. viața e ca un munte urci și cobori și eșecuri, dar și realizări! vrei să te bucuri, încă de pe acum de bunătățile viitoare ? atunci când începi lucrul tău de faci bine, de faci rău gândește-te întotdeauna, la cât ai supărat de tare pe Preabunul Dumnezeu ? elisabeta, la Ziua Judecății, oare, cum vei sta ? înaintea Dreptului Judecător când se va arăta pe nor ?. înaintea ochiului ce toate pătrunde și în întuneric nu le poți ascunde. atunci, El, nu se mai îmblânzește prin daruri. nici să-ți mai pui avocat, se pare El, care-ți știe toate fărădelegile tale?... ci, vei fi judecată după ale tale rele fapte? o!... tu care tremuri de frica unui om mânios ce vei răspunde înaintea lui Hristos? cum de-ai uitat atât de mult de tine încât nu te mai gândești la Ziua în care nimeni nu va mai putea să-și ceară iertare, ori să fie apărat de altul, ci fiecare își va vădi păcatul. acum aduce munca ta roade! lacrimile tale, acum, sunt bine văzute, rugăciunile tale, acum, sunt bine primite. o !... Iisuse dragă nu mă judeca ai milă de mine eu sunt roaba Ta iată, toate vin de la Tine Tu ai ales pe prietenii Tăi dintre cei săraci și umiliți dintre cei ce s-au lepădat de lume. dintre cei osteniți, disprețuiți. martori sunt slugile Tale ei au trecut prin aceste greutăți fără să se plângă, neprihăniți și fără răutate, curați și atât de smeriți, că se bucurau, când erau ocărâți și cu dragoste, îmbrățișa ceea ce lumea ura.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate