agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-06 | |
Iubesc punctul
din el poți trasa orice linie spre diferite direcții imaginar sau faptic către toate stările de orice fel după ce, cu frunza de lotus am șters toate fiordurile, trasez ecuator de foc în jurul tău, fără pic de eroare țesând răddător toată dragostea lumii acoperind-o într-un final cu a mea cea mai înfrigurată și încinsă de soare. Punctul îl așez mai întâi cu un sărut în centrul buzelor făcând să înflorescă trandafiri pe vorbire ori să înverzească tandru pădurile din privirea ta. Pun degetul când vorbele nu sunt vorbe ci doar rezonanță magnetică spiralând descărcările electrice din centrii noștri nervoși, beculețe aprinse în gând în mijlocul memoriei noastre celulare. Îmi place punctul, primul semn așternut pe hârtie sau covârșitoarul contact al virtualului unde gândurile vin de la tine spre mine și înapoi să îl rostim pe a apoi pe rând toate vocalele intercalate-n consoanele iubirii Până și primul impuls către tine a început de la un punct apoi întâiul gest tandru ce ne-a cuprins febril pe dermă o cazuistică carnală într-un flux sângeriu pe cord Prima atingere a pornit de la un punct o mângâiere totală din nerv sentimental alunecând din podoaba capilară scurtcircuitând celulele până-n mersul tangibil cu tina formând punct vizibil în pasul nostru pe vreme; vremea de la laptele mamei, a pașilor timizi prin prima iarbă încolțită și călcată în anii adolescentini fiori ai dragostei ascunse, apoi ... primul țipăt intrat în tumultul universal al iubirii și prima verigă a vieții noastre spre eternitate Noi suntem punctul nostru de sprijin țesut in toată ființa să nu cădem, să nu te atingă nicio boare de vânt peste coloana infinită, spiralată din tine, spre mine în noi, dincolo de noi, de toți. Ador punctul, el ne duce de unde-am venit sub frunzele ruginii ale vieții, plapumă caldă de unde va crește iar punctual punctul pe vreme.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate