m-am ridicat pe marginea patului
îmi visasem ecoul cum își întinde mâna mă ia de ceafă
îmi urlă prin oase dimineața



într-un colț. nu, în celălalt colț
un bâzâit își înfige colții în perete
îngerul îmi trepidează sub coaste, dă să
iasă îl înfășor repede în cearșaf. Și ascult.
închid ochii, se închid ochii tuturor.
în jurul meu
se așterne
singurătatea mi se încolăcește de picior ca un
copil de umbra unei moriști




dau
să mă ridic pe marginea prăpastiei

un bâzâit
își
înfige colții în pământ
îmi trepidează îngerul sub coaste se
încăpățânează să iasă îl înfășor repede în ce am la îndemână
în pânză de păianjen