agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-14 | |
Va scriu sub impresia unei fotografii cu dascalii nostri!! Am primit-o astazi, impreuna cu celelalte! De la un OM, de la o PROFESOARA careia ii datorez extrem de mult, nu doar o simpla recunostinta din partea unui elev mai greu de supus in canoanele instructiei! Dar pe care am parasit-o timp de patruzeci de ani, fara sa o uit niciodata! Am plecat si ma intorceam doar cu gandul atunci cand in toate cele infaptuite - multe, putine, cate au fost – puneam si o farama din sufletul, stiinta si harul pe care mi le daruise cu atata generozitate in cei patru ani petrecuti in scoala! In scoala unde primavara jucau fluturii printre trandafirii si iarba de sub ferestre, parca impreuna cu visele noastre. Visele noastre din acele inegalabile si fara de intoarcere timpuri, cand incepeam sa devenim oameni! Cu grija si cu ajutorul, sub indrumarea si cu sfatul celor din fotografii! Dar si cu visele lor!
Unde sunt acum visele drei. profesoare Dimofte cu o inima in care cuprindea o mie de Pamanturi, visele din acea maiestuoasa rotire a bratului peste o harta prea mica pentru sufletul ei, visele din vocea care facea din clasa o catedrala: “Romania are forma unei medalii!”? Unde sunt acum visele dnei. profesoare Pandele ale carei atitudine si prestanta parca izvorau din esentele cele mai distinse ale culturii si civilizatiei pe care incerca sa ni le dezvaluie?! Unde sunt acum visele dlui. profesor Vrabie, vise echilibrate si impovarate de grija unei scoli, de cateva sute de elevi nazdravani si de entuziasmul firesc al profesorilor tineri? Unde sunt acum visele dlui. profesor Ifrim, vise chinuite de o istorie spusa altfel decat cea stiuta, altfel traita, altfel simtita si infaptuita cu arma pe front, vise ce aveau sa fie din nou ciuntite dupa douzeci de ani?! Unde sunt acum visele dlui. profesor Bulandra, vise izvorate parca din Humulestii lui Creanga si imbalsamate cu parfumul unei vecernii cantate in latina langa mormantul lui Stefan cel Mare?! Cate au luat cu ei? Poate niciunul! Dar chiar daca le-au luat acolo, visele lor erau pentru noi si sunt in noi! Hai sa visam in continuare cei care mai suntem! De dragul lor si de dragul celor care ne mangaie sufletele cu prezenta. Acum este timpul nostru sa visam! Nu stim ce va fi maine! Si putem sa visam doua zile impreuna! Strigati sa va auda toti! Chemati-i pentru ca...Infrant nu esti atunci când sangeri,nici ochii când în lacrimi ti-s.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate