agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2532 .



Voi știți?
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Lioara ]

2009-05-18  |     | 



Uneori mi se întâmplă ceva foarte ciudat. Mă întreb de ce zilele se aseamănă între ele. Sunt mie însămi ochi înlăuntru și ochi înafară. Ca și cum aș spune... cerul de dincolo de cer, pământul de dincolo de pământ, iubirea de dincolo de iubire. Cerul e atât de albastru încât gândurile mele rămân fără ecou. Acolo sus cocorii își rânduie plecarea. Iarba doare pe coline și strugurii din gânduri mi se coc. Ochii neiertători ai Universului mă urmăresc de acolo de departe, ca și cum, ar vrea să mă ia și să mă așeze într-un turn de abur ca să nu văd frumusețile cum pier. Mă rog să nu mă ucidă uitarea.
Urc cu gândul piatra muntelui, mângâi tot cu el spuma la mal de ocean. Gândul îmi plutește pe alei și sub fiecare alee o fântână. Gândurile mă poartă în liniște în poienile de după ploaie, unde frunzele își plâng plânsul, și pe vârfuri de munte care sărută sărutarea cerului. Gândul mă poartă spre cocorii care au plecat. Mereu m-am întrebat: de ce oare pleacă cocorii sub formă de V și de ce dau țipăt pe cale chemați de instinctul luminii spre sud?
Și fără toate aceste nerăspunsuri am senzația că debarc pe plaja unui port neștiut, cu valuri care se sparg la tălpile mele, iar eu... scoică ce-și închide definitiv perla.
Spune tu viață! Am făcut lucruri de nefăcut? Am trăit lucruri de netrăit? Am iubit de...neiubit?
Ce straniu îmi bat uneori orele! Mă arde-n piept fiecare foc mocnit, mă doare cumplit trecutul, mă dor zilele suferinței care au fost multe ca nisipul de la țărm. Și-acum am ajuns pe cenușă în dureri să mă sfarm și să-mi dau răspunsuri la chemări ce doar eu le aud. Și mă dor depărtările, gândul, uitarea, tăcerile. Și mă doare însingurarea, zorii de zi și faptele de seară și mă dor... dorurile.
Voi știți?
... că vine iarna și un milion de fulgi femeie se întind pe câmp, că în fiecare seară lucuricii îmi cântă mai departe în sânge pentru că sunt firul lor de vară, și știți că-mi murdăresc degetele de frunză verde în primăvară și ochii de înserări roșietice în toamnă? Știți voi ce iubesc eu? Albastrul sau liniștea din chitară, cântecul trist de trubadur?
... cineva mă întreabă șoptit: femeie... ai ochii legați?

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!