agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2137 .



Armata salvării
personale [ ]
10 zile la terapie intensivă

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Geea ]

2009-05-23  |     | 



Am avut ocazia (nefericită) să văd ce înseamnă profesionalism și dârzenie în rândul personalului medical de la secția de Terapie intensivă a Spitalului Județean de Urgență Constanța. Fiul meu, cu arsuri severe, a "locuit" aproape 10 zile în acest spațiu al vieții și morții. Eu, ca mamă, am locuit mai mult pe holul spitalului, ce inimă aș fi avut și ce stare dacă aș fi plecat acasă?! Și-am văzut de aproape războiul pe care îl dau acești medici formidabili, cu moartea, cu imposibilul tocmai pentru a reda vieții câți mai mulți pacienți. Armata salvării părea că trece pe lângă mine la orele de vizită când veneau medici din mai toate secțiile spitalului... Soldați cu suflete și minte de generali. Fiul meu nu se putea alimenta, avea mâinile arse până la umeri... am fost lăsată și în salonul lui septic, desigur după ce m-au instruit și m-au îmbrăcat corespunzător... Și iar, acolo în plin război i-am văzut pe toți cu cât profesionalism și dărzenie se aplecau asupra fiecărui bolnav... Nu doar medicii își făceau datoria cu un profesionalism desăvârșit, aș fi nedreaptă cu asistentele și infirmierele care, pe lângă atribuțiile curente, găseau în sufletul lor cuvinte de îmbărbătare pentru cei aflați în suferință. Și viața, la terapie intensivă nu învinge întotdeauna... la terapie intensivă se și moare, dar numai după ce s-a făcut tot ce a fost omenește și medical posibil pentru fiecare caz în parte.
Simțeam nevoia să scriu cuvintele acestea, pentru că prea mult am înâlnit cuvinte grele la adresa medicilor... și e nedrept să vorbim urât despre oamenii care ducând acest război cu moartea pentru a trăi noi (mulți care nu avem habar ce înseamnă medicina), tot dăruind din viața lor altora, rămân săraci de viață personală și noi adesea îi uităm, sau și mai rău îi judecăm din prisma părerilor personale referitoare la anumite cazuri în care nu se mai putea face nimic.
Sărut mâinile Domnilor și Doamnelor Oameni din cadrul tuturor spitalelor de urgență din România, cu atât mai mult cu cât știu că faceți minuni aproape cu mâinile goale din cauza atător lipsuri cu care se confruntă sistemul sanitar!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!