Creierul meu chinuit aleargă după vise în noapte
Cearcăne vinete aruncă privirea absentă în stele
Când vii din cometa ce-mi varsa idile in șoapte
Pe tâmple asudate curg calm secundele grele

Te văd in cămașa ce ascunde insomnii de jăratic
Îți caut buza ce-mi arde pe piept infinita pecete
Mă găsesc pe alei alergând, eu visătorul lunatic
Ce-și amână somnul de veci în negrele-ți plete

Pe albul cearșaf nimbul tău îmi crucifică trupul
Ești pasărea Phoenix ce-n gheare prinde seninul
Când iertarea divină prin astre mi-o caută timpul
Pe gura uscată de dor tu-mi verși pâinea și vinul