dupa cum ziceam si aseara
are locul asta o crescatorie de ingeri pofticiosi
si iata-ma ajunsa langa inima pastoasa a pixului
de unde cat as vrea sa adun cuvinte
e o confidenta sacra sa scriu despre tarziu
asuprirea se opreste o clipa si respir fara
sa tin seama de regula aurita a secundelor ce trec
cu tot cu aer prin pieptul timpului

arse
de ce ard acele carti care mi-au inganat toate cuvintele atat de stiute
voila
sa va zic
acolo in foc am intepenit in propria cenusa
ce nu se mai aduna decat in pasare